Bugetul Uniunii Europene a devenit principalul motiv de dispută la Bruxelles, generând o fractură între statele membre care ar putea dura până în 2027. Pe de o parte, „țările frugale”, precum Germania, solicită un buget redus, axat pe apărare, digitalizare și competitivitate. Pe de altă parte, grupul „prietenilor coeziunii”, din care face parte și România, milită pentru menținerea structurilor bugetare anterioare, care asigură fondurile necesare dezvoltării regionale.
Ultimul Consiliu European, desfășurat pe 15-16 octombrie, nu a reușit să stabilească un acord, rezultatul fiind considerat sub așteptările participanților. Președintele Consiliului, António Costa, a fost însărcinat cu negocieri bilaterale între statele-membre, un gest interpretat ca o autocritică a rolului politic al organizației. Concluziile oficiale au fost eufemistice, menționând doar că s-au discutat elemente-cheie pentru un compromis, în timp ce un consens este vizat pentru finalul anului 2026.
Conflictul este alimentat de propunerea radicală a Comisiei Europene din iulie 2025, care vrea comasarea fondurilor de coeziune, agricultură și alte alocații în „planuri naționale și regionale de parteneriat”. Această schimbare ar afecta direct modelul actual de finanțare. Germania și alte țări contributoare se opun unei propuneri de buget de aproape două miliarde de euro, ajustată la inflație, preferând o abordare mai restrictivă față de modelul propus de Comisie.
O propunere de compromis formulată de Irlanda, deținătoarea Președinției Consiliului, în valoare de 1,622 de miliarde de euro, a fost de fapt respinsă implicit. Tensiunile sunt amplificate de necesitatea de a finanța sprijinul pentru Ucraina, unde Uniunea Europeană are un deficit de 70 de miliarde de euro. Această necesitate de a direcționa banii către apărare și securitate pune sub presiune fondurile tradiționale destinate echilibrării economice între statele membre.
România se află într-un grup de 17 țări care depind semnificativ de aceste alocări pentru dezvoltarea zonelor mai puțin dezvoltate. Deși autoritățile de la Cotroceni au încercat să includă și prioritățile de apărare și competitivitate în poziția de negociere, impactul acestui efort la Bruxelles rămâne incert. Riscul politic este major, deoarece o scădere bruscă a fondurilor de coeziune ar putea destabiliza electoralele interne, în contextul ascensiunii unor mișcări politice extremiste.
Disputa bugetară are loc într-un cadru geopolitic tensionat, marcat de necesitatea de a gestiona crizele de securitate și de a asigura stabilitatea economică. Cadrul Financiar Multianual (MFF) reprezintă instrumentul principal prin care UE își exercită influența geopolitică și forța economică. Deciziile luate în perioada 2028-2034 vor determina direcția strategică a blocului european, într-un moment în care resursele sunt strâns monitorizate de toate statele membre.