Nicușor Dan a oferit marți o conferință de presă la Palatul Cotroceni, în care a descris o viziune asupra administrației bazată pe supraviețuire și realism economic. Șeful statului a subliniat necesitatea de a trece peste politicile emoționale dintre PNL și PSD pentru a se concentra pe stabilitatea bugetară. Această abordare a fost interpretată ca un stil de management axat pe gestionarea unor crize constante, mai degrabă decât pe o strategie de dezvoltare pe termen lung.
Președintele a declarat că are două obiective principale pentru România: menținerea direcției occidentale și evitarea eșecului din punct de vedere bugetar. Aceste promisiuni reflectă o stare de „avarie” administrativă, unde accentul cade pe menținerea stabilității de bază. Nicușor Dan a cerut realism în loc de simplificări romantice, menționând cum lideri politici din PNL și USR au solicitat în culise negocieri cu PSD, în ciuda pozițiilor lor publice de opoziție.
Stilul de lucru al președintelui este descris prin prisma unui micromanagement intens, în care temele importante sunt procesate secvențial, după o ordine stabilită de el însuși. Mărturii din interiorul Cotroceni indică faptul că Nicușor Dan preferă să filtreze aproape orice informație sau dosar, proces care duce la blocaje. Un exemplu menționat este întârzierea raportului privind anularea alegerilor din decembrie 2024, procesul fiind pus în așteptare din cauza prioritizării crizei politice de formare a unui guvern.
În ceea ce privește justiția, Nicușor Dan a solicitat să i se trimită personal plângerile legate de magistrații care au protestat împotriva abuzurilor. Această metodă de gestionare a problemelor complexe sugerează o lipsă de delegare a autorității către instituțiile statului. Expertul Oana Popescu-Zamfir de la RUSI a observat că această viziune conduce țara pe „scenariul cel mai negru”, acceptând compromisuri politice pentru a evita o schimbare radicală a regimului.
Gestionarea documentelor și a deciziilor la nivel de stat necesită o structură de experți, însă Nicușor Dan pare să funcționeze într-un mod de tip „factotum”. Această abordare, marcată de o lipsă de încredere în colaboratori, duce la acumularea unor teancuri de hârtii pe care președintele nu le poate parcurge integral. În loc să se bazeze pe fluxuri de decizie instituționale, președintele pare să valideze doar ceea ce poate analiza personal, limitând astfel capacitatea de reacție a întregului sistem.
În România, funcția de președinte de stat implică coordonarea unor instituții de securitate și justiție, precum SRI, SIE sau MAI. Deciziile de importanță națională depind de raportările acestor entități, însă în modelul descris de Nicușor Dan, impulsionarea și direcția par să revină exclusiv șefului statului. Această centralizare a deciziilor poate afecta independența proceselor de anchetă și eficiența administrativă a instituțiilor de stat.