Curtea Constituțională analizează sesizarea depusă de președintele Nicușor Dan cu privire la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic. Documentul critică modificările legislative care vizează atribuțiile administratorului faunei cinegetice și modul în care acestea sunt reglementate. Sesizarea subliniază că textul supus controlului de constituționalitate afectează coerența normativă și creează o stare de incertitudine juridică în raport cu regimul general al contenciosului administrativ.
Conform sesizării, administratorul faunei are atribuții care includ stabilirea cotelor de recoltă pentru anumite specii. Pentru specia căprior, cotele trebuie aprobate până la data de 15 aprilie, în timp ce pentru celelalte specii sedentare termenul limită este 15 mai. Aceste decizii se iau cu avizul autorității publice centrale responsabile de protecția mediului, devenind obligatorii de realizat fără a mai fi necesare alte avize sau autorizări suplimentare.
Un punct critic de interes este includerea în domeniul derogării a ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 407/2006. Președintele a semnalat că sintagma „orice alte măsuri necesare” este extrem de vagă și nu definește natura măsurilor, scopul acestora sau teritoriul de aplicare. Această lipsă de precizie permite adoptarea unor măsuri care pot fi, în practică, atât letale, cât și neletale, sau intervenții punctuale și de prevenție pe termen lung.
Nicușor Dan a subliniat că termenul de „măsuri” nu are o definiție legală în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau în OUG 81/2021. De asemenea, sesizarea menționează că legislația europeană, precum Directiva 92/43/CEE, utilizează termeni armonizați precum „capturare”, „ucidere” sau „perturbare”. Legea internă nu face trimitere la aceste noțiuni, ceea ce afectează modul în care sunt gestionate efectele juridice asupra exemplarelor de faună și respectă normele de protecție a habitatelor naturale.
În continuare, președintele susține că această derogare afectează direct principiul constituțional al controlului judecătoresc efectiv asupra actelor administrative. Introducerea unor astfel de norme fără o justificare obiectivă ar putea crea un precedent periculos pentru alte domenii administrative. Nicușor Dan a precizat că garanțiile procesuale fundamentale, precum suspendarea executării actelor administrative, nu pot fi eludate prin astfel de reglementări care subgrădă caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești.
Controlul constituționalității legilor reprezintă mecanismul prin care Curtea Constituțională verifică dacă actele normative adoptate de Parlament respectă prevederile de fundament ale Constituției. În România, orice lege poate fi sesizată pentru a verifica conformitatea cu legea fundamentală, în special atunci când este vorba despre limitarea drepturilor cetățenilor sau despre modificarea procedurilor de control judiciar asupra deciziilor statului.