Problemele de documentație la licitațiile publice și utilizarea unui contract-tip uniform sunt principalele cauze ale blocajelor în proiectele de infrastructură din România. Roxana Vornicu, managing partner al Sîrbu & Vornicu Law, a explicat acest fenomen în cadrul emisiunii CEC Bank pentru afaceri românești, un proiect ZF și CEC Bank. Ea susține că multe dispute apar din cauza caietelor de sarcini prost întocmite, ceea ce determină constructorii să solicite sume suplimentare sau termene de execuție extinse.
Din anul 2018, toate lucrările publice din România sunt reglementate printr-un contract-tip aprobat prin hotărâre de guvern, inspirat de modelul internațional FIDIC. Această abordare impune utilizarea aceluiași document pentru proiecte cu naturi complet diferite, de la autostrăzi și centrale electrice până la drumuri județene sau parcuri fotovoltaice. Roxana Vornicu consideră că această politică este greșită, deoarece instituțiile care gestionează aceste proiecte, precum ministerele sau consiliile județene, au resurse și expertiză foarte diferite.
O altă problemă majoră vizează modul în care statul alege să rezolve conflictele apărute cu firmele de construcții. Instituțiile preferă adesea instanțele obișnuite în locul arbitrajului, motivul fiind faptul că în instanță statul nu plătește, de regulă, taxe de timbru. Totuși, lipsa unor judecători specializați în construcții și aglomerarea tribunalelor fac ca aceste dispute să dureze foarte mult. Conform unei hotărâri recente a CSM, aceste litigii nu sunt considerate urgente, putând aștepta un an pentru soluționare.
Efectele acestor deficiențe administrative se reflectă direct în economie prin lucrări neterminate și pierderea fondurilor europene. Programul PNRR a servit drept un test de stres pentru administrația română, evidențiind riscurile legate de licitațiile lansate în grabă și întârzierile de pe șantiere. Roxana Vornicu a menționat că, în ultimele decenii, România a înregistrat cele mai mari investiții în infrastructură, dar totodată a înregistrat un număr ridicat de dispute și blocaje din cauza lipsei unui plan de ansamblu.
Pentru a remedia situația, expertul propune implementarea unui plan național pentru infrastructură și centralizarea achizițiilor prin echipe de specialiști. De asemenea, este necesară utilizarea mai frecventă a arbitrajului și colectarea de date de la instanțe pentru a informa deciziile ministeriale. În opinia sa, constructorii au nevoie de predictibilitate privind proiectele viitoare și alocarea bugetelor, astfel încât să nu mai fie nevoiți să lupte pentru fiecare contract în parte.
Sistemul de achiziții publice din România funcționează într-un cadru legislativ strict, unde contractele de tip FIDIC au devenit standardul pentru proiectele de investiții. Această reglementare urmărește armonizarea cu standardele internaționale, însă aplicarea sa uniformă în cadrul instituțiilor publice locale și centrale rămâne un punct critic pentru eficiența cheltuielilor bugetare și pentru respectarea termenelor de execuție prevăzute în programele de dezvoltare.