Înalta Curte de Casație și Justiție a emis o decizie definitivă în urma procesului în care comunitatea Declic a contestat procedura de numire a Liei Savonea la conducerea instanței supreme. Judecătorii au decis să respingă cererea în urma invocării excepției de lipsă de interes, fapt ce a dus la refuzul de a analiza fondul problemei. Această decizie pune capăt unui dosar care a fost analizat de diverse instanțe de-a lungul unui an.
Procesul a implicat mai multe instanțe, inclusiv Cluj, Alba Iulia și Înalta Curte, înainte de a fi finalizat de instanța condusă de Lia Savonea. Demersul juridic împotriva Consiliului Superior al Magistraturii a început în vara anului 2025, fiind susținut de peste 70.000 de cetățeni. Aceștia au reclamat că procedura de desemnare a fost declanșată în mod prematur și lipsit de transparență, considerând că traseul dosarului a fost unul de evitare a responsabilității.
În cadrul procesului, au fost depuse și alte solicitări, precum cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și solicitarea de trimitere a unei excepții de neconstituționalitate către Curtea Constituțională. Totuși, aceste cereri au fost respinse ca fiind inadmisibile. Avocații Declic au argumentat că numirea conducerii Curții Supreme depășește sfera carierei magistraților, fiind o chestiune de interes public general care vizează direct independența justiției.
Roxana Pencea – Brădățan, coordonatoare de campanii Declic, a descris decizia dreptul la o zi neagră pentru justiția din România. Ea a criticat faptul că celor 70.000 de semnatari ai petiției „Nu mai promovați judecători toxici!” li s-a comunicat că nu au interes în o justiție transparentă. Conform coordonatoarei, magistrații au utilizat o excepție procedurală pentru a evita judecarea unui caz considerat de societate ca fiind incomod.
Avocata Asociației Declic, Roxana Mândruțiu, a subliniat că sesizarea CJUE și cea a CCR erau esențiale pentru a clarifica dacă numirea la vârful Înaltei Curți este o chestiune internă de carieră sau o garanție constituțională. Ea a menționat că este foarte probabil ca entitatea să sesizeze Comisia Europeană în urma acestui deznodământ. Problema centrală a fost dacă independența justiției este afectată de modul în care se realizează aceste numiri.
Acest conflict juridic privind procedurile de numire în înaltele instanțe reflectă o tensiune constantă între controlul instituțiilor și statutul de independență al magistraților. În România, mecanismele de selecție a conducerii instanțelor de ultimă instanță sunt sub constantă supraveghere din partea societății civile și a partenerilor europeni, pentru a asigura respectarea standardelor de transparență și a independenței justiției.