O reformă a bugetului Uniunii Europene, menită să crească competitivitatea și capacitatea de apărare a blocului european, ar putea avea un efect teritorial contrar politicii de coeziune. Conform unui studiu realizat de Andrés Rodríguez-Pose, de la London School of Economics, și Federico Bartalucci, de la University of Cambridge, noile direcții de investiții ar putea concentra resursele în capitale, regiuni metropolitane și centre industriale care dețin deja avantaje economice și instituționale semnificative.
Cercetătorii susțin că prioritățile de finanțare pentru competitivitate, apărare și autonomie strategică tind să avantajeze aceleași regiuni europene care posedă deja o infrastructură industrială solidă, o capacitate de inovare ridicată și instituții puternice. Analiza cartografiază la nivel regional dinamica industriei, expunerea la inteligența artificială, capacitatea de inovare, locurile de muncă din sectorul de apărare și expunerea la importurile din China. Studiul avertizează că integrarea mai multor politici în planuri naționale și regionale comune poate diminua protecția oferită teritoriilor vulnerabile prin alocările rezervate actuale.
Propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual este estimată la aproape 2.000 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 1,26% din venitul național brut al UE. Din această sumă, circa 865 de miliarde EUR sunt destinate planurilor naționale și regionale de parteneriat, care ar putea reuni fonduri gestionate în prezent prin politici distincte. Alte 409 miliarde EUR sunt direcționate către consolidarea competitivității europene, inclusiv prin programul Orizont Europa, într-o încercare de a reduce fragmentarea programelor de finanțare.
Analiza autorilor evidențiază o suprapunere între regiunile bine plasate și noile obiective de investiții. Regiuni precum Île-de-France, München și Eindhoven combină expunerea la inteligența artificială cu infrastructura de cercetare și forța de muncă specializată. În schimb, zone din estul Europei, nordul Italiei și părți ale Peninsulei Iberice prezintă o expunere mare la automatizare, dar o capacitate de inovare redusă. Diferențele sunt vizibile și în industria de apărare, unde se observă o concentrare în zone precum Toulouse, Hamburg, Bremen, Liguria, Friuli-Venezia Giulia, Țara Bascilor, Podkarpackie și regiunea Sud-Est din România.
În ceea ce privește impactul importurilor din China, studiul notează că noile șocuri comerciale vizează echipamente electrice, produse chimice și automobile, afectând regiunile industriale din Germania, nordul Italiei și Europa Centrală. În restul sudului și estului Europei, declinul industrial este însoțit de o expunere comercială mai redusă, fiind cauzat de subinvestiții și capacități instituționale slabe. Autorii subliniază că o strategie care suprapune finanțarea pentru noile priorități peste geografia actuală a inovării poate accelera divergențele interne în cadrul statelor membre.
În prezent, negocierile pentru cadrul financiar 2028–2034 continuă, iar Consiliul și Parlamentul European au propus garanții suplimentare pentru implicarea regiunilor. Parlamentul a solicitat păstrarea unor alocări distincte pentru Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune pentru a evita diluarea resurselor. Această dezbatare are loc într-un context în care deciziile privind structura bugetară a UE sunt esențiale pentru echilibrul dintre dezvoltarea economică rapidă și menținerea solidarității teritoriale între statele membre.