Consiliul Uniunii Europene a aprobat, la data de 9 octombrie, extinderea clauzei naționale de salvaguardare pentru Grecia. Această decizie permite Atenei să utilizeze flexibilitatea fiscală nu doar pentru creșterea cheltuielilor de apărare, ci și pentru anumite măsuri de securitate energetică. Prin această măsură, statul greek poate să se abată temporar de la traiectoria maximă a cheltuielilor nete stabilite în cadrul fiscal european, atunci când finanțează investiții menite să reducă dependența de combustibili fosili importați.
Această decizie reprezintă o transformare a recomandării făcute anterior de Comisia Europeană, care solicitase extinderea acestui mecanism la 17 septembrie. Spre deosebire de o simplă evaluare, Consiliul a transformat această propunere într-o autorizare oficială în cadrul procedurii prevăzute de noile reguli fiscale. Este important de subliniat că această flexibilitate nu înseamnă eliminarea limitelor bugetare pentru Grecia și nici posibilitatea de a clasifica orice tip de cheltuială energetică drept excepție de la regulile de monitorizare.
Cadrul european impune limite stricte pentru componenta energetică, permițând o abatere de până la 0,3% din PIB într-un singur an. Pentru perioada cuprinsă între anii 2026 și 2028, abaterea maximă cumulată nu poate depăși 0,6% din PIB. Aceste praguri definesc flexibilitatea maximă permisă, însă nu garantează că Grecia va cheltui automat aceste sume. Măsurile trebuie să fie eligibile, adică să contribuie la consolidarea rezilienței energetice și să aibă un efect structural asupra sistemului, nu doar să fie subvenții generale pentru consum.
În ceea ce privește finanțarea, decizia Consiliului vizează exclusiv cheltuieli care sunt suportate la nivel național, ne constituind un grant oferit de la Bruxelles. Această măsură nu suspendă aplicarea regulilor fiscale pentru restul bugetului Greciei și nu schimbă obligațiile de monitorizare a deficitului sau a datoriei. Statul greek va continua să fie supravecheat în raport cu planul său fiscal-structural pe termen mediu, respectând recomandările adoptate în cadrul Semestrului European și valorile de referință europene.
Mecanismul de salvaguardare este un instrument introdus prin reforma cadrului european de guvernanță economică din anul 2024. Acesta permite statelor membre să se abată temporar de la traiectoriile de cheltuieli stabilite atunci când apar circumstanțe excepționale, care sunt în afara controlului național și au un efect major asupra finanțelor publice. Grecia beneficia de această clauză încă din iulie 2025, însă extinderea actuală vine ca răspuns la preocupările privind securitatea aprovizionării și creșterea prețurilor la energie.
Implementarea acestui tip de flexibilitate fiscală reflectă o schimbare de paradigmă în Uniunea Europeană, care încearcă să lege politica bugetară de vulnerabilitățile geopolitice. Dacă în trecut accentul a căzut pe sectorul de apărare, criza energetică a demonstrat că reducerea dependenței de combustibili fosili importați este o componentă esențială a securității naționale. Astfel, statele pot utiliza o parte din resurse pentru măsuri structurale care reduc vulnerabilitatea la șocurile externe, în loc să se limiteze la compensarea temporară a facturilor de energie.