Comisia Europeană a demarat, la data de 1 octombrie, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României. Această acțiune vizează regimul fiscal aplicat câștigurilor obținute prin intermediari stabiliți în alte state din UE sau din Spațiul Economic European (SEE), care nu dețin un sediu permanent în România. Autoritățile europene consideră că actualele diferențe de impozitare descurajează utilizarea serviciilor financiare transfrontaliere.
În prezent, clienții intermediarilor care intră sub incidența regimului de reținere la sursă din România plătesc un impozit de 3% sau 6% pentru fiecare tranzacție profitabilă. În schimb, pentru intermediarii din UE sau SEE care nu au sediu în țară, clienții datorează, de regulă, un impozit de 16% pe câștigul net anual impozabil. România dispune de două luni pentru a răspunde și pentru a aborda aspectele semnalate de Comisia Europeană.
Evoluția regimului fiscal a fost marcată de modificări semnificative în ultimii ani. În ianuarie 2023, România a introdus cote de reținere la sursă de 1% și 3% pentru intermediarii eligibili, în timp ce restul investitorilor erau supuși unei impozitări de 10% pe câștigul net anual. Începând cu ianuarie 2026, cotele de reținere la sursă au crescut la 3% și 6%, iar cota aplicată câștigului net anual a fost majorată la 16%.
Problema centrală rezidă în modul în care sunt tratate pierderile în cadrul acestor sisteme. În regimul de reținere la sursă, pierderile nu pot fi compensate cu câștigurile din tranzacțiile profitabile, ceea ce poate duce la un impozit efectiv mult mai mare. De exemplu, un impozit de 6% aplicat tranzacțiilor profitabile poate genera o obligație fiscală de 600 de lei pentru un câștig de 10.000 de lei, dacă există pierderi de 8.000 de lei care nu pot fi compensate.
Există trei direcții posibile pentru rezolvarea acestei situații. Prima presupune extinderea regimului de reținere la sursă la intermediarii eligibili din UE și SEE. A doua opțiune constă în reducerea cotei de 16% pentru investitorii din afara acestui regim la niveluri comparabile. A treia variantă ar fi introducerea unei cote unice de 16% pe câștigul net anual pentru toți investitorii, oferind posibilitatea de a compensa pierderile eligibile.
Decizia finală a autorităților române va influența direct accesul investitorilor la brokerii europeni reglementați. O reformă care ar impune costuri de raportare prea mari ar putea reduce numărul de intermediari disponibili pe piață. De asemenea, există riscul ca investitorii să se orienteze către entități offshore din afara cadrului european pentru a evita taxarea, pierzând astfel protecția oferită de reglementările MiFID II.