Mihai Fifor a subliniat necesitatea urgentă a unei reforme administrativ-teritoriale în România, argumentând că actuala organizare a statului funcționează după un model conceput încă din anul 1968. Social-democratul a declarat că, după aproape 37 de ani de la Revoluție, societatea s-a transformat profund, orașele s-au extins, în timp ce numeroase comunități rurale au suferit de depopulare. Această realitate impune o actualizare a structurii statului pentru a reflecta noua distribuție a populației.
Deputatul a menționat că există localități care abia își pot susține propriul aparat administrativ, în timp ce altele au depășit mult limitele teritoriale actuale. Conform lui Mihai Fifor, reforma este amânată de prea mult timp din lipsă de curaj politic pentru a aborda această problemă structurală. El a precizat că curajul nu înseamnă decizii grăbite, ci construirea unor schimbări durabile, bine fundamentate și înțelese de către cetățenii cărora li se adresează direct.
Reorganizarea nu trebuie confundată cu simpla reducere a numărului de primării, avertizează Mihai Fifor. El explică faptul că comasarea a zece comune fără o strategie corectă poate păstra aceleași probleme la o scară mai mare. Obiectivul real al reformei trebuie să fie crearea unor administrații mai puternice, cu personal specializat și resurse consolidate pentru investiții, asigurând în același timp funcționarea școlilor, a dispensarelor și întreținerea drumurilor.
Statul trebuie să preia povara administrativă a reformei pentru a nu o transfera asupra cetățenilor, a subliniat social-democratul. Mihai Fifor a ridicat întrebări despre gestionarea actelor, a documentelor de proprietate și a evidențelor fiscale în cazul schimbării limitelor. El a avertizat că o simplă decizie politică de a face o comună să dispară din evidențe nu rezolvă problemele oamenilor care locuiesc acolo, care rămân neschimbate.
O dimensiune critică a reformei este sentimentul de apartenență și identitate al cetățenilor, conform lui Mihai Fifor. El susține că decizia de a muta centrele de decizie poate transmite oamenilor că locul lor contează mai puțin, ducând la marginalizare și neîncredere în stat. Reforma trebuie să se bazeze pe criterii precum viabilitatea financiară, evoluția demografică, potențialul economic și coeziunea comunitară, evitând concentrarea resurselor și deciziilor la București.
În România, dezbaterea privind structura administrativă este una constantă, fiind legată de eficiența serviciilor publice și de modul în care resursele sunt distribuite între nivelul central și cel local. Discuțiile despre reorganizarea unităților administrativ-teritoriale vizează adesea echilibrul dintre economisirea bugetului de stat și menținerea reprezentării politice și sociale a comunităților mai mici sau izolate din punct de vedere geografic.