O nouă reglementare legislativă care modifică regimul incompatibilităților pentru funcționarii publici pune în dificultate experții români care lucrează în cadrul unor organizații internaționale. Începând cu data de 1 octombrie, acești profesioniști se confruntă cu o situație juridică ce îi obligă să aleagă între activitatea desfășurată în structuri externe și menținerea carierei în administrația de stat. Această schimbare vine sub pretextul implementării unui jalon din cadrul PNRR legat de integritate.
Legea nr. 180/2026, care a intrat în vigoare la 31 august, introduce restricții stricte asupra activităților desfășurate în cadrul organizațiilor internaționale. Conform noilor prevederi, funcționarii publici nu mai pot exercita alte activități, fie ele remunerate sau neremunerate, în cadrul acestor entități. Singura excepție prevăzută este situația în care persoana respectivă deține un mandat de reprezentare, fiind desemnată oficial de către o autoritate sau o instituție publică de stat.
Problema majoră identificată de Fifor vizează aplicarea acestor interdicții și în cazul în care raportul de serviciu al funcționarului public este suspendat conform legii. Această prevedere afectează direct experții care au plecat legal din administrația românească pentru a lucra în structuri precum NATO, ONU, OSCE, Consiliul Europei sau OCDE. Chiar dacă statul a permis anterior suspendarea contractului pentru a facilita această experiență, noua lege transformă acest mecanism într-o barieră profesională.
Fifor subliniază că aceste persoane reprezintă o resursă prețioasă pentru România, deoarece acumulează expertiză și relații în mediul internațional. În prezent, funcționarii care aleg să rămână în organizațiile internaționale sunt puși în situația de a renunța la cariera construită în România. Această decizie legislativă este văzută ca o pierdere de capital uman, deoarece statul nu va beneficia de experiența și procedurile învățate de acești profesioniști atunci când aceștia se vor întoarce.
Impactul acestei legi este considerat de Fifor ca fiind o „aberație legislativă” ce lovește în oamenii de care statul ar trebui să aibă grijă. Deși integritatea este necesară, aceasta nu trebuie să producă pedepsirea competenței prin transformarea suspendării raportului de serviciu într-o capcană juridică. Argumentul este că, prin aceste restricții, România riscă să își piardă influența și reprezentarea în marile instituții globale, unde deciziile importante sunt luate constant.
În cadrul administrației publice din România, suspendarea raportului de serviciu a fost prevăzută anterior de Codul administrativ ca o modalitate prin care funcționarii puteau dobândi experiență în organisme internaționale. Această practică permitea profesionalilor să lucreze în structuri externe fără a pierde locul de muncă în stat, oferind astfel un avantaj de expertiză pentru administrația națională la întoarcere.
Tags: [Fifor, funcționari publici, organizații internaționale, legislație, PNRR]