Curtea Constituțională a decis amânarea examinării sesizării depuse de Bolojan în urma conflictului juridic dintre Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție. Sesizarea a fost introdusă după ce instanța supremă a dat Guvernul în judecată și a obținut victoria în prima instanță, solicitând plata unor restanțe salariale. Această dispută financiară a apărut ca urmare a unor majorări stabilite retroactiv prin diverse hotărâri judecătorești, afectând direct bugetul de stat.
Bolojan a motivat demersul depus la CCR pe 2 iulie, susținând că instanța de judecată s-a substituit puterilor executive și legislative în materie de finanțe publice. Conform argumentelor prezentate, sfera de competență a justiției ar fi fost depășită, deoarece elaborarea bugetului, rectificările și alocarea fondului de rezervă sunt atribute exclusive ale Guvernului și Parlamentului. El a subliniat că puterea judecătorească nu deține competența tehnică sau legitimitatea de a decide distribuția banilor publici.
Conflictul a escaladat după ce Înalta Curte a solicitat Curții de Apel București obligarea Guvernului să achitie 4,8 miliarde lei pentru restanțe salariale și penalități. Guvernul a contestat această acțiune, menționând că instanța perturbă echilibrul bugetar național și reprezintă o ingerință în activitatea executivă. În plus, s-a menționat că există și alte sume de aproximativ 3 miliarde de lei în zona de Parchet care trebuie luate în calcul.
Decizia instanței a impus Guvernul și Ministerul Finanțelor să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară. Curtea de Apel București a stabilit că executarea trebuie realizată în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. În caz de întârziere, vor fi aplicate penalități de 1% pe zi, echivalente cu aproximativ 48 de milioane de lei, precum și amenzi bazate pe salariul minim brut pe economie.
Această dispută reflectă o tensiune profundă între ramurile puterii statului, în special între autoritatea judecătorească și cea executivă. Disputa vizează modul în care deciziile instanțelor pot impune modificări majore în planificarea bugetară a statului. Guvernul susține că astfel de intervenții obligă alocarea sumelor pentru un singur sector, în acest caz Justiția, afectând capacitatea de gestionare a întregului buget general consolidat.
În cadrul sistemului administrativ românesc, gestionarea finanțelor publice este reglementată prin Legea 500 din 2002 privind finanțele publice și prin Codul administrativ. Aceste norme definesc limitele de competență pentru fiecare instituție, încercând să prevină suprapunerea atribuțiilor între Guvern, Parlament și sistemul de justiție în procesul de alocare a resurselor publice.