Speculațiile privind o posibilă implicare a Statelor Unite ale Americii în demiterea Guvernului Bolojan au generat o dezbatere intensă în spațiul public românesc. Această controversă a luat amplu după ce publicația The Wall Street Journal a raportat că ambasadoarea SUA la Atena, Kimberly Guilfoyle, ar fi susținut că a avut un rol în căderea executivului român. Întrebarea dacă decizia a fost dictată de români sau de americani a devenit un subiect central de analiză.
Conform informațiilor difuzate de The Wall Street Journal, Kimberly Guilfoyle ar fi menționat implicarea sa în demiterea Guvernului Bolojan în cadrul unei discuții cu ministrul grec al Energiei. Această interacțiune ar fi avut loc în luna martie, cu o lună înainte de momentul în care guvernul din România a fost înlocuit. Mai mult, ambasadoarea ar fi declarat că ar putea provoca căderea altor guverne din Estul Europei, inclusiv în Grecia.
Politologul Mihnea Stoica, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, subliniază că, indiferent dacă aceste afirmații sunt reale sau doar zvonuri, ele produc efecte toxice asupra democrației. El explică faptul că astfel de narațiuni pot duce la o deteriorare a percepției cetățenilor asupra funcționării sistemelor democratice. În acest context, există riscul ca opinia publică să ajungă să accepte ideea că o dictatură ar putea fi preferabilă unei democrații percepute ca fiind bolnavă.
Analistul menționează că în România există un precedent istoric de etichetare a liderilor politici ca fiind marionete ale unor puteri străine. Mihnea Stoica citează exemple precum acuzațiile aduse lui Iliescu privind Uniunea Sovietică sau Rusiei, sau speculațiile la adresa lui Dacian Cioloș și Nicușor Dan. Această tendință de a căuta explicații externe pentru eșecurile interne pare să fie o constantă în politica românească de pe parcursul ultimilor 35 de ani.
Mihnea Stoica sugerează că această dorință de a crede în ingerințe externe poate fi o formă de a ne considera speciali, oferind o justificare pentru neîmplinirile decidenților locali. Teoriile conspirației ar putea funcționa ca un mecanism de consolare, sugerând că resursele și importanța României sunt atât de mari încât străinii vor să le controleze. Astfel, eșecul decidenților interni este substituit cu ideea de influență externă asupra unei țări extrem de valoroase.
În România, discuțiile despre stabilitatea guvernărilor și despre rolul actorilor politici sunt adesea marcate de tensiuni interne. În cazul Guvernului Bolojan, contextul politică a fost marcat de evenimente precum huiduirea acestuia la Drăgășani în timpul inaugurării noului sediu al Primăriei. Aceste episoade de instabilitate reflectă o perioadă de tranziție și de presiune politică intensă la nivel local și național.