În peisajul politic actual, o tactică de tip „Gică, Ham-Ham” pare să domine strategiile de atac asupra adversarilor. Această metodă, care presupune o abordare agresivă pentru a „mușca” din adversar, este utilizată de diverse figuri politice pentru a destabiliza partenerii sau pentru a schimba configurațiile de guvernare. Obiectivul principal al acestor acțiuni este de a compromite poziția partidelor opuse sau a liderilor de la guvernare prin lovituri directe și repetate.
Nicușor Dan este identificat ca un actor central în această dinamică, după ce a contribuit la înlăturarea guvernului Bolojan. Deși a oferit asigurări partenerilor europeni că schimbările sunt limitate și că direcția pro-occidentală a României rămâne intactă, acțiunile sale au generat controverse. În acest context, se discută despre un consens teoretic privind dosarele importante, precum SAFE, însă partide precum PSD și AUR au manifestat o opoziție fermă față de programul acestui proiect.
Presiunea politică se extinde și asupra structurilor interne ale partidelor, exemplificată prin situația din PNL. În timp ce Veștea și alți membri încercau să preia controlul asupra partidului, deciziile justiției au lăsat organizația într-o poziție vulnerabilă. În paralel, se observă o tentativă de atac asupra grupării Bolojan, prin strângerea unor persoane din toate partidele de opoziție, inclusiv din USR, cu scopul de a compromite autoritatea acestui grup politic.
Sorin Grindeanu este prezentat ca un specialist în această metodă de atac, fiind capabil să acționeze simultan împotriva aliaților și a opoziției. El este descris ca fiind implicat în acțiuni împotriva AUR, a grupării Bolojan și a USR. Această abordare agresivă, comparată cu o metaforă despre capacitatea de a „mușca și a respira în același timp”, marchează o strategie de supraviețuire și expansiune prin fragmentarea parteneriatelor politice existente.
Instituțiile justiției sunt, de asemenea, implicate în această atmosferă de conflict. Un caz menționat este cel al DNA Iași, unde se susține că atenția s-a concentrat pe anumite persoane, precum Bolojan, în calitate de martori, în timp ce alte figuri politice par să evite investigațiile. Această percepție a unei justiții selective contribuie la scăderea încrederii publicului în sistemul de reglementare și în echitatea proceselor juridice.
Contextul politic este marcat de o polarizare extremă, unde declarațiile despre statul de drept și constituție alimentează tensiunile sociale. În timp ce unii lideri, precum Diana Șoșoacă, marchează evenimente legate de deciziile Curții Constituționale, alții se concentrează pe combaterea guvernării actuale. Această stare de instabilitate constantă reflectă o luptă pentru controlul instituțiilor de stat și pentru direcția strategică a țării în raport cu partenerii internaționali.