Analistul politic Ștefan Popescu a evaluat participarea președintelui Nicușor Dan la Summitul Arctic, desfășurat pe 14 septembrie, subliniind un dezechilibru în prioritățile de securitate. Conform declarațiilor sale, procesul de consolidare a părții nordice a Flancului Estic pare să ignore importanța regiunii Mării Negre. Deși intrarea Finlandei și a Suediei în structurile de securitate a fost susținută, acesta consideră că acest fenomen a dus la marginalizarea zonei de la Marea Neagră.
Ștefan Popescu a menționat că, deși este favorabil prezenței lui Nicușor Dan la summit, ar fi fost preferabilă o abordare care să evidențieze rolul României în contextul Mării Negre. Analistul a punctat faptul că există o organizație de cooperare în această regiune, din care fac parte atât România, cât și Rusia. În contrast, la Consiliul Arctic, Rusia a început un proces de reintegrare prin participarea la comisii, după ce fusese anterior exclusă.
În opinia sa, gestionarea unui adversar nu se realizează exclusiv prin forță, ci necesită utilizarea instrumentelor diplomatice. Ștefan Popescu a explicat că deciziile la nivel european sunt complexe, deoarece România nu acționează singură, ci face parte din grupul de 27 de state membre. El a susținut că o poziție mai originală ar fi putut trimite un semnal care să consolideze securitatea națională, având în vedere incidentele cu drone în regiune.
Analistul a evidențiat diferențele majore dintre realitățile strategice din zona nordică și cea a Mării Negre. În timp ce în nord se discută despre protecția infrastructurilor, în zona Mării Negre există conflicte active, unde nave sunt lovite și situația este mult mai tensionată. Din acest motiv, Ștefan Popescu consideră că este dificil și puțin credibil pentru România să aducă o expertiză provenită din contextul arctic în zona de conflict actuală.
În concluzie, deși a fost de acord cu eforturile financiare la nivel european, acesta a criticat lipsa unei mesaje clare din partea președintelui României. Ștefan Popescu a susținut că Nicușor Dan ar fi trebuit să declare la summit că Marea Neagră deține o importanță strategică la fel de mare ca zona arctică. Această lipsă de accentuare a priorităților regionale ar putea influența modul în care este percepută securitatea de frontieră a României.
Contextul securității regionale este marcat de o tensiune constantă, în care România trebuie să navigheze între diverse centre de interes geopolitic. În cadrul Uniunii Europene, deciziile de securitate și sancțiunile internaționale sunt procese colective care implică toate cele 27 de state membre. Această structură impune o coordonare atentă între obiectivele de apărare ale Flancului Estic și gestionarea riscurilor specifice în zona Mării Negre.