Nicușor Dan a declarat că nu poate să își îndeplinească atribuțiile constituționale privind dizolvarea Parlamentului, fapt care ar împiedica poporului să se pronunțe în cadrul alegerilor anticipate. Această decizie vizează menținerea la conducerea puterii executive a unui guvern care a fost demis de către puterea legislativă. Situația este justificată prin faptul că românii trăiesc pe datorie, iar creditorii lor au interzis întoarcerea la popor ca soluție pentru ieșirea României din actualul blocaj parlamentar și din criza politică și guvernamentală.
Situația financiară a țării este descrisă ca fiind una de dependență de împrumuturi, unde creditul este utilizat pentru consum în loc de investiții în proiecte de dezvoltare. Se susține că, începând cu guvernul Câțu, volumul împrumuturilor a explodat, însă destinația acestor fonduri nu este clară. Această strategie de guvernare a dus la o economie care nu produce profit, alimentând astfel nevoia de noi împrumuturi pentru a acoperi cheltuielile de consum sau alte necesități.
În prezent, România nu doar că trăiește pe datorie, dar se îndatorizează și pentru a furniza arme Ucrainei. Această implicare într-un conflict extern este prezentată ca un factor care forțează excluderea poporului din procesul democratic. Pentru a putea continua acest model de supraviețuire, se impune interzicerea dreptului cetățenilor de a vota, eliminând astfel „demos” din ecuația democrației naționale pentru a satisface cerințele plutocrației internaționale.
Menținerea blocajului politic sau susținerea unui guvern fără popularitate și fără capacitate de a genera fonduri poate duce la creșterea tensiunilor interne. Există riscul unei explozii sociale care ar face imposibilă restituirea datoriei. Totuși, creditorii au interesul ca statul să rămână funcțional, deoarece de la un stat falit sau înfrânt într-un război nu se pot recupera creanțele, motiv pentru care aceștia vor continua să influențeze politica românească.
Nicușor Dan este acuzat că, deși a jurat pe Constituție și s-a angajat să o apere, a acceptat un fel de șantaj sau cerere care duce la sinuciderea statului național suveran. Prin acceptarea acestor condiții, acesta este etichetat nu doar ca fiind ilegitim, ci și ca un președinte sperjur. Apărarea contractului social impune, conform acestor afirmații, înlăturarea sa imediată din funcție pentru că a încălcat jurământul depus.
Contextul politic actual este marcat de o instabilitate profundă, în care deciziile de guvernare sunt sub semnul întrebării. Această criză de autoritate se înscrie într-un peisaj administrativ tensionat, unde instituțiile sunt supuse presiunilor economice și politice externe. În acest cadru, orice decizie care limitează suveranitatea sau drepturile electorale este privită ca o încălcare directă a fundamentelor democratice ale statului român.