Grupul parlamentar Uniți pentru România a luat naștere în primăvara anului 2026, prin transformarea oficială a grupului Partidului Oamenilor Tineri (POT). Această mișcare politică a fost inițiată după ce 19 deputați aleși pe listele POT au decis să își continue activitatea sub o nouă denumire, fapt formalizat prin aprobarea Biroului permanent al Camerei. Procesul a generat un conflict direct cu lidera Partidului Oamenilor Tineri, Anamaria Gavrilă, în contextul schimbării de identitate a grupului.
Nucleul acestui grup a fost format din parlamentari aleși în alegerile din 2024, însă formațiunea a început rapid să atragă deputați din alte partide. Printre aceștia se numără Raisa Enachi și Mariana Vârgă, venite de la SOS România. Un moment de cotitură a fost intrarea lui Victor Ponta în iunie 2026, după ce acesta a părăsit grupul parlamentar al PSD, fiind ales deputat pe lista de la Dâmbovița înainte de alegerile prezidențiale.
În prezent, Uniți pentru România dispune de 17 parlamentari, o cifră care îi oferă o influență semnificativă în procesele de învestire a Guvernului sau în cazul moțiunilor de cenzură. Victor Ponta a declarat că intenționează să construiască un partid propriu în jurul acestui grup, promovând o direcție politică descrisă ca fiind românească, pro-UE și pro-NATO. Această strategie transformă grupul parlamentar într-un „embrion” al unei noi formațiuni politice.
Politologul Cristian Pîrvulescu compară acest fenomen cu apariția UNPR în 2009, subliniind că ambele pot funcționa ca „partide balama”. Conform expertului, Uniți pentru România nu este un partid parlamentar în sensul clasic, fiind creat direct în interiorul Legislativului pe „ruinele” partidelor SOS și POT. Victor Ponta ar putea folosi rețelele sale și simpatizanții din PSD pentru a consolida această nouă structură, deși concurența cu George Simion și AUR ar putea fi inevitabilă.
La consultările de la Cotroceni din iunie 2026, liderul Răzvan Mirel Chiriță l-a propus pe Victor Ponta pentru funcția de prim-ministru, invocând experiența sa guvernamentală. Ulterior, grupul a mers la Cotroceni cu același mandat, arătând însă disponibilitatea de a accepta și alte soluții de guvernare, precum un premier independent, cu condiția unei echipe de miniștri profesioniști. Această flexibilitate confirmă rolul de potențial liant în cadrul unei majorități parlamentare fragmentate.
Istoria politică a României este marcată de astfel de „inginerii parlamentare”, precum cazul UNPR condus de Gabriel Oprea, care a asigurat majorități pentru diverse tabere. Deși Uniți pentru România pare să aibă o relevanță imediată, experiența anterioară a lui Victor Ponta cu Pro România și a altor formații precum ALDE sugerează că aceste partide create din migrația parlamentarilor au dificultăți în a supraviețui pe termen lung după pierderea avantajelor imediate.