Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a abordat dumină cră seara problema conflictului de interese ridicată de CEDO în urma procesului privind restanțele salariale ale magistraților. Acesta a argumentat că, într-un stat de drept, singura entitate care are misiunea de a dezlege un litigiu este justiția. Radu Marinescu a subliniat că, atunci când un judecător este el însuși justițiabil, procesul trebuie gestionat tot de către sistemul judiciar național.
Declarația ministrului vine ca o reacție la argumentele instanței europene, care a menționat că judecătorii naționali care s-au pronunțat asupra unor componente ale remunerației de care puteau beneficia erau susceptibili să genereze un conflict de interese. CEDO a indicat faptul că interesul lor patrimonial personal ar putea interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor judiciare. Radu Marinescu a întrebat retoric cine ar putea judeca un judecător dacă nu ar fi tot un judecător, menționând că un medic sau un inginer nu ar putea ocupa acest rol.
Radu Marinescu a precizat că nu se poate împiedica un judecător să fie justițiabil, deoarece acesta rămâne un cetățean în cadrul societății. Ministrul a insistat că justiția trebuie să trateze această chestiune cu o atenție și o seriozitate sporită pentru viitor. Totodată, el a avertizat că este esențial ca justiția să nu încerce să intre în sfera de competență a Executivului sau a Legislativului, păstrându-și rolul de dezlegare a litigiilor.
Conflictul juridic a luat amploare după ce magistrații români au reclamat în 2024 la CEDO neplata integrală a restanțelor salariale. Procesul s-a încheiat definitiv după ce un complet de șapte judecători ai instanței europene a considerat cererile „vădit neîntemeiate”. CEDO a invocat circumstanțe excepționale și constrângeri economice și bugetare pe care autoritățile au trebuit să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă, menționând că au fost aplicate ajustări succesive pentru executarea progresivă a hotărârilor.
Instanța europeană a subliniat, de asemenea, că sumele datorate celorlalți funcționari erau mult mai mici decât cele datorate magistraților. CEDO a constatat că reclamanții nu fac parte dintr-un grup vulnerabil și că neplata nu i-a privat de singurul lor mijloc de subzistență. Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat ulterior că decizia CEDO și litigiul ÎCCJ cu Guvernul României sunt chestiuni juridice distincte.
Această controversă juridică privind drepturile salariale ale magistraților se înscrie într-un context de gestionare a resurselor financiare insuficiente în cadrul statului. Decizia instanței europene vine după o perioadă de ajustări economice, în care autoritățile interne au încercat să asigure plata progresivă a obligațiilor, în ciuda crizelor economice care au afectat bugetele publice și capacitatea de plată a instituțiilor statului.