Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, joi, 15 octombrie, că a câștigat procesul intentat împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor. Disputa vizează plata unor drepturi salariale restante către magistrați, rezultate în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Miza financiară a acestui proces este de aproximativ 5 miliarde de lei, ceea ce echivalează cu un miliard de euro, conform deciziei instanței supreme.
Guvernul și Ministerul Finanțelor dispun de un termen de 10 zile pentru a pune în executare această decizie judecătorească. În cazul în care plata nu este efectuată în acest interval, statul va fi obligat să achitie penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Reprezentanții ICCJ au subliniat că restanțele pot fi achitate fie prin plată efectivă, fie prin emiterea unor titluri de valoare în circulație, cu o scadență stabilită la un moment dat.
Purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar, a explicat că mecanismele de stingere a obligațiilor bugetare sunt prevăzute atât de Codul fiscal, cât și de Legea 500/2002. Acesta a menționat că pentru debitele cu o vechime de 5 ani, accesoriile raportate la debitul principal ajung aproape de 68%. Deși modalitățile de plată aparțin de aprecierea Executivului, Victor Alistar a reiterat că esențial este respectarea hotărârilor judecătorești definitive.
Instanța supremă a acuzat Guvernul Bolojan de o conduită „ostentativă” prin neplata drepturilor salariale către judecători. Victor Alistar a declarat că statul nu poate recunoaște o datorie prin propriile acte normative și, simultan, să refuze asigurarea resurselor pentru executarea acesteia. Conform ICCJ, respectarea Constituției și a legii nu poate fi condiționată de voința politică a Guvernului sau de prioritățile conjuncturale ale puterii executive.
ICCJ a reacționat și la ceea ce a numit o „campanie de ură” declanșată de „propaganda afiliată Guvernului”. Instanța susține că această campanie instigă populația să creadă că plata restanțelor se face în detrimentul cetățenilor. În realitate, ICCJ afirmă că plata salariilor, a pensiilor și a prestațiilor sociale sunt obligații legale fundamentale, iar practica de amânare de la un exercițiu bugetar la altul este cea care împovătează bugetul.
Executarea acestor hotărâri judecătorești reprezintă o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție a drepturilor recunoscute. Această decizie vine într-un context în care gestionarea resurselor publice și respectarea obligațiilor de plăți către creditori sau bugetari sunt elemente esențiale pentru stabilitatea financiară a statului, conform reglementărilor de finanțe publice aplicabile în România.