Președintele Nicușor Dan a declarat, în cadrul unor discuții de la Cotroceni, că observă o dinamizare a activității noilor șefi ai parchetelor. Șeful statului a subliniat că o evoluție pozitivă este separarea cercetării penale de spectacolul televizat, menționând că faptul că actele importante nu mai ajung „pe surse” în spațiul public reprezintă un pas înainte. Totuși, aceste observații se ciocnesc de realitatea documentată din instanțe, unde procedurile par să fie afectate de întârzieri semnificative.
Un caz relevant este cel al judecătorului Vlad Andriescu de la Tribunalul București, care a dispus controlul judiciar pentru Călin Georgescu pe 22 septembrie. Aceeași persoană a pronunțat, în septembrie 2024, o soluție în dosarul de abuz în serviciu al lui Dan Dungaciu, însă motivarea a apărut abia în decembrie 2025. Conform G4Media, această întârziere de aproximativ un an și trei luni a dus la prescripția răspunderii penale, un fapt documentat care afectează direct cursul cauzei.
O altă situație critică vizează Curtea de Apel Craiova, unde judecătoarea Sorina Marinaș intenționa să sesizeze CJUE într-o cauză legată de o clasare. Procurorul general Cristina Chiriac a solicitat strămutarea dosarului, cerere admisă de Înalta Curte pe 15 septembrie, înainte ca sesizarea către CJUE să fie decisă. Investigația Centrului de Investigații Media relevă faptul că, în actele Parchetului General, apare mențiunea că petenta ar fi solicitat strămutarea, lucru negat categoric de judecătoarea Marinaș.
În acest context, Secția pentru procurori a CSM a decis, la un vot de patru la trei, să nu sesizeze Inspecția Judiciară cu privire la acest demers. În paralel, CSM a refuzat accesul unui jurnalist de la CIM la prima ședință a procedurii disciplinare împotriva judecătorului Laurențiu Beșu. Aceste evenimente, care urmează documentarului „Justiție capturată” al Recorder, indică existența unor bariere în accesul la transparență și în verificarea mecanismelor de control din sistemul judiciar.
Nicușor Dan a menționat că majoritatea magistraților sunt oameni corecți, dar că suspiciunile de infracțiuni din sistem trebuie investigate. Totuși, experiența recentă arată că curajul individual al magistraților nu poate compensa deficiențe structurale, precum întârzierile de motivare sau intervențiile care întrerup sesizările către instanțele europene. Justiția are nevoie de echilibru și de explicații verificabile pentru deciziile care schimbă direcția dosarelor penale.
Sistemul judiciar român se confruntă cu presiuni constante privind independența și eficiența, teme care au fost și în centrul investigațiilor jurnalistice recente. Deși instituțiile oficiale mențin că procedurile sunt legale, discrepanțele dintre actele parchetelor și declarațiile magistraților rămân un punct de conflict. Această situație pune sub semnul întrebării capacitatea sistemului de a oferi un răspuns prompt și transparent în fața acuzațiilor de captură instituțională.