Curtea Constituțională a România a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la modul discriminatoriu în care statul calcula indemnizația de maternitate pentru femeile asigurate opțional în sistemul public de sănătate. Această decizie vizează persoanele care plătesc contribuții ca PFA-uri, pentru profesii libere, prin drepturi de autor sau fără venituri salariale. Prin această hotărâre, se pune capăt unui regim care penaliza asigurații pe cont propriu în comparație cu angajații cu contract individual de muncă.
Sistemul anterior impunea mamelor asigurate pe cont propriu anumite plafoane artificiale, spre deosebire de angajatele cu contract de muncă, ale căror indemnizații se calculau raportat la veniturile din ultimele 6 luni. Deși aceste femei își achitau integral contribuțiile legale, ele se confruntau cu restricții de calcul care le diminuau drastic veniturile în perioada concediului de maternitate. Această problemă a dus la multiple procese în care femeile au dat în judecată Casele Județene de Asigurări de Sănătate pentru recalcularea concediilor medicale de sarcină și lăuzie.
Decizia CCR produce efecte juridice directe și deschide calea unor recalculări masive la nivel național, având un caracter obligatoriu erga omnes. De la data publicării în Monitorul Oficial, prevederile declarate neconstituționale încetează să mai producă efecte, obligând Guvernul și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să modifice OUG 158/2005. Această lege reglementează concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea ei este necesară pentru a alinia legislația la standardele constituționale de egalitate.
În urma acestei hotărâri, femeile care au avut dosare suspendate în instanță vor câștiga automat procesele, deoarece excepția a fost deja ridicată în cel puțin 11 dosare aflate pe rolul instanțelor din țară. În paralel, persoanele care se află în termenul legal pot solicita recalcularea indemnizațiilor și plata diferențelor restante direct de la Casele de Asigurări. Acest val de cereri va genera o presiune suplimentară asupra bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS).
Problema evidențiază o discrepanță între discursul politic privind susținerea natalității și legislația secundară, care a tratat asigurații pe cont propriu ca pe niște contribuabili de rangul al doilea. Decizia reconfirmă faptul că statul nu poate colecta contribuții sociale pentru ca, la survenirea riscului asigurat, să limiteze abuziv dreptul la prestația socială echivalentă. Această hotărâre rectifică modul în care legislația de tip OUG sau ordinele de ministru au afectat drepturile economice ale femeilor antreprenoare.
În cadrul sistemului de asigurări sociale din România, plata indemnizațiilor de maternitate este gestionată prin fonduri specifice, unde decontarea concediilor medicale către angajatori reprezintă o componentă critică. În prezent, Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) se confruntă cu o presiune financiară constantă, fiind afectat de întârzieri în procesul de decontare a acestor drepturi către beneficiari și angajatori.