Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat reglementările privind responsabilitatea financiară a angajaților în cazul în care aceștia provoacă daune materiale angajatorului. Instanța a analizat validitatea clauzelor prin care firmele stabilesc în avans sume fixe pentru eventuale pagube, o practică întâlnită frecvent în contractele individuale de muncă sau în actele adiționale semnate de părți.
Conform Deciziei nr. 19/2019, este interzisă utilizarea clauzei penale prin care părțile evaluează anticipat valoarea prejudiciului pe care un salariat l-ar putea cauza în legătură cu activitatea sa profesională. Înalta Curte a dispus nulitatea acestor clauze, precizând că simpla semnătură a angajatului nu conferă nicio validitate sumei prestabilite anterior incidentului. Astfel, o sumă fixată în contract, precum un deviz de 5.000 de lei pentru deteriorarea unui laptop de serviciu, nu poate fi aplicată automat.
Deși clauzele de acest tip sunt nule, angajatul nu este scutit de răspundere dacă produce o pagubă reală în cadrul activității. În conformitate cu articolul 254 din Codul muncii, angajatorul are obligația de a demonstra existența unui prejudiciu real, a vine salariatului și a existenței unei legături directe între această vină și munca îndeplinită. O evaluare efectuată după producerea incidentului este necesară pentru a determina costul exact al reparației sau valoarea actuală a bunului afectat.
În cazul în care se constată o pagubă, angajatorul poate încerca recuperarea banilor printr-un acord cu salariatul, bazat pe o notă de constatare și evaluare. Legea impune un termen de cel puțin 30 de zile de la comunicarea acestei note și limitează suma recuperată prin această metodă la echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie. Este important de menționat că acest plafon se aplică doar recuperării prin acord, nu și sumelor pe care o instanță le poate stabili.
Angajații care nu sunt de acord cu sumele solicitate au dreptul de a cere documentația care explică modul de calcul al pierderii. Aceasta poate fi verificată pe baza unui deviz sau a unei facturi care să ateste pierderea reală. Dacă părțile nu ajung la un consens, angajatorul trebuie să apeleze la instanță, deoarece o sumă scrisă în contract nu îi oferă dreptul de a opri automat bani din salariul angajatului.
Relația dintre angajator și salariat este reglementată strict de Codul muncii pentru a preveni abuzurile financiare. În cadrul legislației muncii din România, protecția salariatului împotriva sancțiunilor arbitrare este garantată prin proceduri de dovadă a prejudiciului. Orice tentativă de recuperare a banilor fără respectarea procedurilor de constatare și fără dovadă privind vina și valoarea reală a daunei poate fi contestată în instanță.