Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat, pe 22 septembrie, condamnarea definitivă a fostului procuror Alexandru Mihailiuc. Acesta a fost sancționat cu o pedeapsă privativă de libertate de un an și cu o amendă în valoare de 80.000 de lei. Instanța a decis totodată amânarea executării pedepsei cu închisoare pentru o perioadă de doi ani, menținând în același timp decizia de a desființa documentele care au făcut obiectul dosarului.
Alexandru Mihailiuc a fost judecat pentru infracțiunile de fals intelectual, fals în declarații și uz de fals. La momentul săvârșirii faptelor, acesta ocupă funcția de procuror-șef al Biroului teritorial Ialomița al DIICOT. Aceste acuzații au fost fundamentate pe rechizitoriul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a detaliat modul în care au fost comise infracțiunile.
Conform actelor de procură, Alexandru Mihailiuc ar fi influențat trei martori să ofere declarații cu conținut fals în fața sa. Aceștia au consemnat informații neadevărate cu privire la procesul de restituire a unor sume de bani care fuseseră ridicate în urma unor percheziții domiciliare. Prin această acțiune, procurorul a urmărit să modifice realitatea faptelor prezentate în cadrul procedurilor legale desfășurate sub coordonarea sa.
Pe lângă manipularea declarațiilor martori, inculpatul a întocmit trei procese-verbale care conțineau informații care nu corespundeau realității. Aceste documente falsificate au fost prezentate ulterior unei comisii de control din cadrul structurii centrale a instituției. Instanța a observat că unele dintre aceste procese-verbale au fost chiar antedatate, o manevră utilizată pentru a justifica lipsa unor măsuri legale necesare în fața echipei de control.
Judecătorii au subliniat că gravitatea faptelor este sporită de faptul că acestea au fost comise în exercitarea funcției de magistrat. ÎCCJ a menționat că modalitatea de săvârșire și contextul în care au avut loc acțiunile, inclusiv antedatarea documentelor pentru a acoperi omisiunile legale, sunt elemente decisive în motivarea soluției. Decizia emisă de instanța supremă de judecată este acum definitivă și nu mai poate fi atacată.
În sistemul juridic român, faptele de fals comise de reprezentanții autorităților de procură sunt tratate cu o rigoare sporită, deoarece afectează încrederea în instituțiile de justiție. Atunci când un magistrat utilizează documente falsificate sau antedatate pentru a evita controlul intern, acesta încalcă normele de integritate care stau la baza funcției. Astfel, deciziile ÎCCJ în astfel de cazuri marchează finalizarea proceselor de sancționare a abaterilor profesionale.