Alexandru Rogobete a analizat componenta de sănătate din programul de guvernare propus de Siegfried Mureșan, exprimându-și îngrijorarea față de lipsa detaliilor concrete. Fostul ministru a subliniat că, deși există promisiuni privind centralitatea pacientului și eficiența spitalelor, programul pare construit pe un principiu care nu oferă soluții reale. Critica sa vizează în principal lipsa surselor de finanțare, a indicatorilor măsurabili și a resurselor umane necesare pentru implementarea acestor reforme de sistem.
În analiza sa, Alexandru Rogobete a evidențiat absența unor strategii clare pentru gestionarea personalului medical și a specialităților deficitare. El a întrebat în mod direct unde se regăsește politica de retenție a medicilor și asistenților, precum și soluțiile pentru plata corectă a gărzilor. Fostul ministru a menționat necesitatea reorganizării timpului de gardă pentru a preveni situațiile în care un medic lucrează între 20 și 24 de ore, protejând astfel personalul de epuizare.
Un alt punct critic de interes este politica medicamentului, pe care Alexandru Rogobete o consideră axată excesiv pe economie și insuficient pe valoarea terapeutică. El a observat că nu există o țintă concretă privind timpul de acces la terapiile inovative sau un calendar pentru cercetarea clinică. Fostul ministru a avertizat că reducerea costurilor pe termen scurt prin utilizarea exclusivă a genericulor poate reduce atractivitatea României pentru investiții și poate duce la costuri medicale mai mari pe viitor.
Alexandru Rogobete a adresat o întrebare directă propusului ministru al Sănătății, Oana Gheorghiu, privind consistența discursului său cu noul program. El a amintit că Oana Gheorghiu, prin activitatea sa în societatea civilă și în cadrul Dăruiește Viață, a susținut accesul la tratamente inovative pentru copii. Fostul ministru dorește să știe unde se regăsește această filosofie în programul de guvernare pe care Oana Gheorghiu ar urma să îl aplice la minister.
Problema abordată de Alexandru Rogobete vizează echilibrul dintre utilizarea medicamentelor biosimilare și accesul la inovație. El susține că un ecosistem farmaceutic sănătos trebuie să includă simultan producția de generice, cercetarea clinică și mecanisme moderne de rambursare bazate pe rezultate. Fără aceste elemente, România riscă să mențină un acces lent la terapiile noi, sacrificând standardele de tratament pe care pacienții români ar trebui să le primească în cadrul unui sistem european.
Gestionarea sistemului de sănătate și a accesului la tratamente rămâne un subiect de dezbatere intensă în administrația publică. Deciziile privind finanțarea medicamentelor și condițiile de lucru ale medicilor influențează direct capacitatea instituțiilor de a răspunde la nevoile populației. În acest context, orice schimbare legislativă sau program de guvernare este supus de analiză pentru a vedea dacă oferă soluții sustenabile sau doar economii contabile pe termen scurt.