Președintele Consiliului European, Antonio Costa, a declarat că Uniunea Europeană urmărește o relație cât mai apropiată posibil cu Canada. Această propunere vine după ce, săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a oferit Canadei posibilitatea de a deveni primul membru asociat al UE. Această mișare a generat discuții în rândul guvernelor europene, care analizează modul în care ar trebui să fie structurată noua formă de cooperare cu Ottawa.
În cadrul unor declarații oferite pentru Politico, Antonio Costa a explicat conceptul de membru asociat prin dorința de a extinde nivelul de acțiune comună. Înaltul demnitar a subliniat că acest statut înseamnă, în principiu, o voastră de a face mai mult și de a acționa cât mai mult posibil împreună cu Canada. Singura limitare menționată de acesta este natura geografică a țării nord-americane, care împiedică solicitarea oficială de aderare la Uniunea Europeană.
Cooperarea propusă de Antonio Costa depășește sfera simplului schimb comercial între cele două entități. Președintele Consiliului European a susținut că UE și Canada pot lucra împreună în domenii strategice precum apărarea și securitatea, dar și în investiții legate de IA și provocări tehnologice noi. Costa a considerat că Canada este un partener de încredere, aflat pe aceeași lungime de undă, fiind un aliat esențial pentru consolidarea democrației.
Contextul politică actual este marcat de dorința premierului canadian Mark Carney de a reduce dependența țării sale de Statele Unite. Această strategie apare pe fondul unei dispute comerciale, după ce Donald Trump a impus noi taxe vamale Canadei în luna august. De asemenea, președintele SUA a amenințat repetat că va transforma Canada în al 51-lea stat din componența SUA, ceea ce accelerează căutarea unor parteneriate alternative.
Summitul UE-Canada, care va avea loc la Montreal pe 29-30 octombrie, este considerat un moment esențial pentru stabilirea viitorului. Relația economică actuală se bazează pe acordul comercial CETA, semnat în 2016 și intrat în vigoare anul următor. Totuși, acest document nu a fost ratificat de 10 state membre UE, printre care se numără Franța, Italia și Belgia, ceea ce indică faptul că procesul de integrare economică a cunoscut dificultăți de implementare.
Relațiile diplomatice și comerciale dintre blocuri sunt influențate de dinamica politică globală și de deciziile de protecționism economic. În acest context, stabilitatea parteneriatelor transatlantice devine un punct critic pentru securitatea europeană și pentru diversificarea rutelor de aprovizionare și de investiții tehnologice, în special în fața presiunilor exercitate de marile puteri economice din afara Uniunii Europene.