Capitalele din Uniunea Europeană organizează discuții discrete pentru a stabili modul în care blocul va răspunde la un atac hibrid de amploare care ar putea provoca moartea mai multor cetățeni. Această pregătire are loc într-un context în care un astfel de scenariu de coșmar pare din ce în ce mai probabil, conform unor diplomați și oficiali UE. Totuși, eforturile de pregătire au scos la iveală divergențe semnificative privind rolul instituțiilor europene în securitate.
Dezbaterile s-au intensificat după descoperirea unei drone încărcate cu explozivi pe aeroportul din Leipzig în luna august. Ambasadorii celor 27 de state membre au purtat discuții în format restrâns, fără asistenți sau telefoane, pentru a analiza riscurile. Oficialii se concentrează pe detalii precum desfășurarea echipelor de intervenție în urgențe, deblocarea fondurilor UE pentru statele afectate și modul în care liderii instituțiilor trebuie să comunice în astfel de crize.
Un diplomat de rang înalt a subliniat necesitatea de a fi pregătiți pentru un eveniment grav, menționând că incidentul de la Leipzig indică faptul că atacurile cu numeroase victime nu sunt excluse. Un al doilea oficial a adăugat că, având în vedere dimensiunea acțiunilor Rusiei, este inevitabil ca victimele să apară la un moment dat. Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, a avertizat că instrumentele folosite devin tot mai letale.
În paralel, există temeri că noile inițiative ale UE ar putea crea o suprapunere cu funcțiile NATO, alianța care asigură securitatea europeană de 80 de ani. Oana Lungescu, expert la RUSI, a avertizat că orice confuzie între cele două organizații ar putea încetini procesul decizional, moment în care timpul este esențial. Un diplomat de pe flancul estic a menționat că există reticență în a partaja informații sensibile în cadrul UE, din cauza riscului de scurgere către Moscova.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, încearcă să consolideze credibilitatea blocului prin propunerea unui „Consiliu European de Securitate”. Această inițiativă ar putea fi inclusă într-o „Strategie europeană de securitate” de referință, programată pentru începutul lunii noiembrie. Totuși, unii diplomați preferă utilizarea mecanismelor existente, precum Răspunsul Politic Integrat (IPCR), care a fost utilizat anterior în timpul pandemiei și al altor crize majore.
Mecanismul IPCR, instituit prin Tratatul de la Lisabona, permite țării cu președinția rotativă să convoace reuniuni de urgență cu experți din NATO sau ONU. În trecut, Franța a invocat articolul 42.7 din Tratatul UE după atacurile de la Bataclan din 2015, însă aceasta a fost o decizie politică limitată la coordonarea anchetelor. Expertul Oana Lungescu sugerează că NATO ar trebui să gestioneze schimbul de informații și descurajarea militară, în timp ce UE ar trebui să se ocupe de răspunsul civil.