Uniunea Europeană se pregătește de intrarea în sezonul rece cu depozite de gaze care prezintă un nivel de umplere mai scăzut comparativ cu anii precedenți. În ciuda acestui fapt, Comisia Europeană și statele membre nu consideră situația actuală ca fiind un risc imediat pentru securitatea aprovizionării. Evaluările efectuate în cadrul Grupului de coordonare pentru gaze sugerează că sistemul este capabil să gestioneze cererea de energie pentru iarna 2026–2027.
Analiza oficialilor indică faptul că un nivel de aproximativ 80% la sfârșitul sezonului de umplere poate fi suficient pentru a acoperi necesitățile europene. Această abordare reprezintă o schimbare față de perioada 2021–2022, când Bruxelles-ul urmărea o umplere extrem de rapidă a rezervelor. În prezent, Comisia pune accent pe flexibilitatea statelor membre pentru a evita achizițiile masive simultane care ar putea propulsa prețurile în sus pe piață.
Diversificarea surselor de import și capacitatea sporită de gestionare a gazului natural lichefiat (LNG) sunt piloni centrali în această strategie de reziliență. UE dispune acum de o capacitate de import LNG mai mare decât în 2022, beneficiind de terminale de regazificare construite sau extinse recent. Aceste infrastructuri permit importul de gaze de la un număr mult mai mare de furnizori, reducând dependența de o singură rută sau de un singur stat producător.
Un alt factor determinant este scăderea consumului european de gaze față de nivelurile de dinaintea crizei energetice. Eficiența sporită și schimbările structurale în industrie au redus cantitatea de energie necesară pentru acoperirea cererii de iarnă. Astfel, un procent de umplere de 80% într-o piață cu cerere redusă are o semnificație diferită față de situațiile anterioare, oferind o marjă de siguranță mai mare pentru sistemul european.
Totuși, Comisia Europeană avertizează că securitatea fizică a aprovizionării nu garantează stabilitatea prețurilor pe piață. Tensiunile din Orientul Mijlociu și concurența globală pentru volumele de LNG pot genera volatilitate semnificativă. De la începutul conflictului din Orientul Mijlociu, Uniunea a cheltuit aproximativ 53 de miliarde de euro suplimentar pe importurile de combustibili fosili, demonstrând că, deși riscul de lipsă a gazelor este gestionabil, costurile economice rămân ridicate.
Reducerea dependenței de gazul rusesc a fost un element cheie în procesul de securizare a frontierelor energetice ale Europei. Conform datelor din cadrul REPowerEU, importurile de gaz rusesc, atât prin conducte cât și prin LNG, au scăzut de la 45% în 2021 la aproximativ 12% în 2025. Această scădere masivă limitează riscul ca o singură decizie politică să producă un efect sistemic asupra întregii Uniuni Europene.