Miniștrii de interne ai Uniunii Europene și comisarul pentru justiție și afaceri interne, Magnus Brunner, au aprobat pe 1 octombrie noi proceduri de repatriere mai rapide. Decizia a fost luată în cadrul Consiliului pentru Justiție și Afaceri Interne, la doar câteva zile după ce a avut loc reuniunea de la Conferința privind Migrația de la München, pe 26 septembrie. Această mișcare vizează accelerarea proceselor de returnare a persoanelor care nu au drept de ședere pe teritoriul blocului european.
Statele membre au stabilit că migranții vor fi transferați în centre de detenție și că toate detaliile ordinelor de repatriere vor fi incluse într-un nou instrument numit Ordin European de Repatriere. Acest mecanism are scopul de a facilita cooperarea transfrontalieră și de a accelera procedurile de expulzare. În acest proces, Agenția Europeană pentru Garda de Frontieră și Garda de Coastă, cunoscută sub numele de Frontex, va fi consolidată pentru a participa activ la aceste operațiuni de repatriere.
Noua strategie include și crearea unui Cadru European de Răspuns în Situații de Urgență, menit să consolideze capacitatea comunității de a gestiona afluxurile masive de migranți. Totodată, UE intenționează să adauge 130 de milioane de euro la bugetul de 250 de milioane de euro alocat Planului de acțiune privind dronele. Acești bani vor fi utilizați pentru dezvoltarea de noi tehnologii destinate securității frontierelor și pentru consolidarea diplomației migrației cu diverse țări terțe.
Implementarea acestor măsuri a generat controverse semnificative în rândul organizațiilor pentru drepturile omului. Marta Welander, șefa departamentului de advocacy pentru UE în cadrul International Rescue Committee (IRC), a declarat că este dificil să justifice aceste măsuri ca un răspuns proporțional la presiunea migratorie actuală. Ea a susținut că aceste decizii ridică semne de întrebare privind motivațiile politice din spatele lor, sugerând că gestionarea migrației este mutată în afara legislației și instanțelor UE.
Un alt punct critic este crearea unor centre de repatriere în țări terțe, un model care ar putea fi implementat începând cu anul 2027 de către țări precum Danemarca, Germania, Grecia, Austria și Olanda. Organizațiile precum Amnesty International au avertizat că aceste locuri pot fi nesigure, menționând că în țări precum Uganda sau Rwanda au fost documentate încălcări ale drepturilor omului. Criticii numesc aceste facilități „centre de expulzare” și se tem că vor exacerba pericolele la care sunt expuși migranții.
Aceste reglementări fac parte din cadrul mai larg al Pactului privind Migrația și Azilul, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2026. Pactul impune un sistem comun de înregistrare, verificarea identităților și luarea rapidă a deciziilor la frontierele externe. Obiectivul este de a asigura o distribuție a responsabilităților între statele membre, oferind mecanisme de solidaritate prin relocări sau contribuții financiare pentru statele aflate în prima linie, precum Italia sau Grecia.