Statele membre ale Uniunii Europene colectează informații detaliate despre contractanții și subcontractanții fondurilor PNRR, însă cadrul juridic actual nu le impune obligația de a publica aceste date în mod sistematic. Explicația a fost oferită de Comisia Europeană la data de 8 octombrie, subliniind că obligația de publicare pentru publicul larg este mult mai restrânsă decât procesele de audit. Fiecare stat trebuie să mențină un portal care să prezinte cei 100 de destinatari finali care au primit cele mai mari sume din Mecanismul de redresare și reziliență.
Conform regulamentului, pentru acești 100 de mari beneficiari, statele trebuie să publice numele sau denumirea juridică, un identificator fiscal, suma primită și măsura PNRR aferentă. Informațiile trebuie actualizate de două ori pe an, iar Comisia centralizează aceste date în Recovery and Resilience Scoreboard. Totuși, Maciej Berestecki, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a precizat că sistemul nu se limitează la aceste nume vizibile. Statele colectează date mai ample pentru audituri sau investigații, dar legislația nu impune publicarea lor generală.
Articolul 22 din regulament prevede că statele trebuie să colecteze date standardizate despre contractanți și subcontractanți atunci când destinatarul final este o autoritate contractantă. Această măsură are scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii prin prevenirea fraudei, corupției și a conflictelor de interese. Deși aceste date sunt esențiale pentru controlul și auditul fondurilor, ele nu sunt echivalente cu o obligație de publicare generală. Astfel, informațiile rămân accesibile doar organismelor de control și de investigație, nu și cetățenilor.
Curtea de Conturi Europeană a criticat această lipsă de transparență, considerând că lista celor 100 de destinatari nu oferă o imagine completă asupra traseului banilor. În multe cazuri, destinatarul public este un organism de stat, însă fondurile sunt ulterior contractate către companii private. Auditul, care a inclus și România, a concluzionat că informațiile despre costurile reale și rezultate sunt insuficiente. Auditorii au menționat Bulgaria ca exemplu de stat unde portalul public oferă o vizibilitate mai mare asupra contractelor.
În ceea ce privește România, țara utilizează un dashboard PNRR care permite vizualizarea informațiilor despre mii de beneficiari, inclusiv identificatorul fiscal și sumele primite. Totuși, acest lucru este o problemă distinctă de publicarea sistematică a întregului lanț de contractanți și subcontractanți din evidențele autorităților. Comisia susține că procesul de control funcționează, menționând că de la lansarea mecanismului au fost emise peste 2.700 de recomandări de audit, dintre care 94% au fost soluționate până în septembrie 2026.
Gestionarea fondurilor europene prin Mecanismul de redresare și reziliență implică un set complex de reguli de trasabilitate pentru a asigura utilizarea corectă a resurselor. Deși transparența este un obiectiv central al Uniunii Europene, există o distincție juridică între colectarea datelor pentru scopuri de audit și publicarea acestora pentru informarea cetățenilor. Această structură este menită să echilibreze nevoia de control riguros cu reglementările de protecție a datelor și eficiența administrativă a statelor membre.