Un raport publicat de Curtea de Conturi Europeană semnalează existența unor fisuri majore în sistemul de apărare cibernetică al Uniunii Europene. Deși UE a investit în rețele și mecanisme de protecție, experții constată că infrastructura funcționează doar parțial din cauza circulației dificile a informațiilor critice între statele membre. Această situație poate întârzia detectarea amenințărilor și poate compromite capacitatea Europei de a răspunde coordonat în cazul unui atac cibernetic de amploare.
Analiza auditorilor evidențiază o discrepanță semnificativă între incidentele raportate oficial și realitatea din teren. În 2024, statele membre au raportat către ENISA un total de 1.276 de incidente, însă raportul aceleiași agenții a identificat aproximativ 4.800 de atacuri, inclusiv prin analiza surselor deschise. Această subraportare este agravată de faptul că incidentele transfrontaliere sunt rarely recunoscute, în 2025 fiind raportate doar 14 astfel de cazuri de către șapte state membre.
Problemele de coordonare sunt vizibile și în gestionarea crizelor, precum în cazul atacului ransomware asupra Collins Aerospace din septembrie 2025. Deși atacul a afectat software-ul pentru pasageri și a cauzat întârzieri în aeroporturi precum Heathrow, Bruxelles sau Berlin Brandenburg, niciun stat membru nu l-a clasificat oficial drept incident transfrontalier semnificativ. Din acest motiv, procedura de escaladare prin EU-CyCLONe nu a fost activată, iar mecanismele europene de gestionare a crizei nu au intervenit.
Implementarea directivei NIS 2 rămâne un punct critic, având în vedere că aceasta ar trebui să extindă numărul entităților obligate de raportare de la 15.500 la peste 110.000. Totuși, până la momentul auditului, doar două state membre respectaseră termenul de transpunere în legislația națională. Lipsa unei platforme UE care să coreleze automat datele în timp real și restricțiile impuse de legislațiile naționale privind securitatea clasificată împiedică un schimb fluid de informații.
Monitorizarea fondurilor alocate securității cibernetice prezintă, de asemenea, deficiențe grave. Din cadrul programului „Europa digitală”, care are un buget de 8,1 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, doar patru proiecte din cele analizate de ECA au fost evaluate ca fiind satisfăcătoare. Auditorii au observat întârzieri considerabile și o monitorizare slabă a performanței, multe proiecte utilizând indicatori care nu reflectă progresul real sau care sunt imposibil de măsurat.
Securitatea cibernetică a Uniunii Europene este influențată de un cadru legislativ complex și de necesitatea unei cooperări tehnice și politice strânse. În contextul geopolitic actual, unde sancțiunile împotriva unor entități și persoane precum Alișer Usmanov sau Mihail Fridman sunt monitorizate atent, reziliența digitală devine un pilar de stabilitate. Protecția infrastructurilor critice depinde de capacitatea statelor de a trece de la raportări statistice la un sistem de alertă operațional și rapid.