Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat miercuri, 16 septembrie, o propunere privind acordarea statutului de „membru asociat” Canadei. Această inițiativă, prezentată în cadrul discursului privind Starea Uniunii, a provocat o undă de șoc în rândul diplomaților europeni. Mulți reprezentanți ai statelor membre au raportat o lipsă de comunicare prealabilă, susținând că guvernele lor nu au fost informate despre această decizie majoră a Bruxelles-ului.
Situația este complicată de faptul că nu toate statele europene au ratificat încă acordul comercial CETA, semnat de aproape un deceniu. În Germania, există deja rezerve semnificative privind această mutare strategică a Comisiei. Pe de altă parte, Canada pare să nu fie pregătită pentru acest nou statut, conform declarațiilor lui Jonathan Wilkinson, viitorul ambasador canadian pe lângă UE, care a menționat că procesul nu a ajuns încă la final.
Donald Trump a reacționat dur la această propunere, calificând-o drept „ridicolă” și sugerând că apropierea dintre UE și Canada ar putea fi un „act ostil” față de Statele Unite. Trump a avertizat că Bruxelles-ul ar putea face față unor noi tarife sau chiar opririi schimburilor comercale în anumite domenii. Această poziție reflectă o viziune protecționistă, în care SUA ar putea vedea Canada ca pe un potențial al 51-lea stat.
Expertul Gabriela Ciot explică faptul că statutul de membru asociat nu există în actualele tratate ale Uniunii Europene. Implementarea acestui model ar necesita negocieri noi între statele membre pentru a stabili un grad de integrare diferențiată. Această abordare ar putea deschide calea către o cooperare sectorială și flexibilă, similară cu modelele de parteneriat strategic în domenii precum apărarea sau energia.
Discuția despre statutul de membru asociat reflectă și o schimbare în modul în care Uniunea Europeană își proiectează puterea globală. Gabriela Ciot susține că UE trebuie să treacă de la o putere pur economică la una cu o dimensiune strategică clară. Această nouă politică ar putea include parteneriate cu alte state pentru sectoare specifice, precum sectorul financiar cu Elveția sau cel energetic cu Norvegia.
Contextul geopolitic actual este marcat de o schimbare a ordinii internaționale, unde marile puteri caută noi alianțe regionale. În timp ce UE încearcă să își construiască o autonomie strategică, dependențele economice și politice rămân un obstacol major. Această dinamică este vizibilă și în relația dintre statele membre, unde unele țuri mențin poziții duble față de securitatea și comerțul global.
context_missing: false