Centre for European Policy Studies propune ca statele candidate să poată participa treptat la diverse politici, programe și structuri ale Uniunii Europene înainte de momentul aderării depline. Această recomandare este formulată într-un policy brief elaborat de Michael Emerson și Tinatin Akhvlediani, care analizează propuneri oficiale și informale din cadrul statelor membre. Propunerea vine într-un moment critic, liderii UE pregătindu-se pentru discuții privind extinderea și reformele la Consiliul European din 15–16 octombrie.
Autorii recomandă menținerea principiului aderării pe merit, însă solicită separarea disputelor bilaterale de negocierile propriu-zise. Un exemplu menționat este cazul Macedoniei de Nord, unde problemele legate de nume, istorie sau identitate pot influența procesul, deși nu țin de criteriile de aderare. CEPS sugerează ca astfel de conflicte să fie direcționate către mecanisme de mediere distincte, astfel încât evaluarea reformelor să rămână centrată strict pe criteriile de la Copenhaga și pe preluarea acquis-ului european.
O altă recomandare vizează schimbarea modului de vot pentru deciziile intermediare din procesul de extindere. Michael Emerson și Tinatin Akhvlediani susțin analiza utilizării votului cu majoritate calificată pentru etape precum deschiderea sau închiderea negocierilor. În acest scenariu, unanimitatea ar fi păstrată doar pentru momentul decisiv al admiterii unui nou stat și pentru ratificarea tratatului de aderare. Această măsură ar putea preveni blocajele cauzate de un singur stat membru în etapele tehnice ale procesului.
Integrarea graduală ar trebui transformată într-un traseu clar, în care fiecare reformă îndeplinită să deschidă accesul la anumite beneficii sau programe europene. Statele candidate ar putea participa la activitatea unor agenții și politici fără a avea drept de vot formal. Autorii avertizează însă că acest model nu trebuie să devină un substitut permanent pentru aderare, evitând crearea unei zone de „aproape aderare” în care beneficiile economice cresc, dar statutul de membru este amânat pe termen nedefinit.
Ultima recomandare propune ca extinderea să fie inclusă explicit în strategiile de securitate, apărare, energie și competitivitate ale UE, nu doar ca o politică de vecinătate. Autorii argumentează că noile aderări vor modifica capacitățile militare, economice și tehnologice ale Uniunii. Această viziune este susținută de faptul că extinderea afectează direct granițele politice și securitatea europeană, necesitând o abordare integrată în cadrul deciziilor strategice ale instituțiilor de la Bruxelles.
Procesul de extindere este în prezent înconjurat de dezbateri privind capacitatea instituțiilor europene de a funcționa după primirea unor noi state membre. Comisia Europeană pregătește deja evaluări pre-aderare pentru a analiza impactul extinderii asupra pieței unice, securității alimentare, apărării și migrației. Discuțiile de la nivelul Consiliului European vor viza modul în care aceste schimbări vor influența funcționarea generală a Uniunii Europene și a statului de drept.