Muntenegru urmărește finalizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană până în anul 2028, însă parcursul către integrare este îngreunat de dificultățile legate de traducerea legislației. Autoritățile de la Podgorica trebuie să preia și să traducă în limba oficială zeci de mii de acte care constituie acquisul comunitar. Bruxelles-ul monitorizează cu atenție ritmul și calitatea acestor traduceri, temându-se că volumul uriaș de documente ar putea întârzia obiectivele stabilite de statul candidat.
În acest context, Comisia Europeană ia în considerare aplicarea unei derogări temporare pentru a permite utilizarea unei alte limbi oficiale ale UE pentru actele netraduse. Cea mai probabilă variantă este utilizarea limbii croate, având în vedere că limbile muntenegreană și croată fac parte din același continuum dialectal. Această apropiere lingvistică ar permite vorbitorilor să înțeleagă reciproc documentele, oferind o soluție tehnică pentru a evita blocajele administrative în perioada de tranziție.
Totuși, această opțiune este considerată extrem de sensibilă din punct de vedere politic pentru Muntenegru. Limba muntenegreană reprezintă un pilon central al identității naționale, iar recunoașterea sa oficială a fost un proces de o importanță majoră pentru Podgorica. Utilizarea limbii croate pentru o parte din cadrul legislativ european ar putea declanșa controverse interne, transformând o problemă de traducere într-o chestiune politică complexă și dificil de gestionat de către guvern.
Pe lângă aspectul lingvistic, procesul de integrare implică și adaptarea actelor europene la structura instituțională a viitorului stat membru. Este necesară stabilirea autorităților naționale care vor avea responsabilitatea aplicării și supravegherii regulilor europene pe teritoriul țării. Problema nu se limitează doar la traducerile propriu-zise, ci și la modul în care legislația este implementată concret în cadrul sistemului administrativ și juridic local, pentru a asigura conformitatea cu standardele Bruxelles-ului.
Există precedente în cadrul Uniunii Europene care ar putea servi drept model pentru această situație de excepție. Malta a beneficiat de o derogare temporară după aderarea din 2004, din cauza lipsei de traducători pentru volumul de legislație în limba malteză. De asemenea, Irlanda a avut parte de o derogare similară privind traducerea actelor în limba irlandeză. Aceste exemple arată că Bruxelles-ul poate permite utilizarea unor soluții alternative atunci când resursele de traducere sunt insuficiente.
În prezent, Muntenegru are 33 de capitole de negociere deschise, dintre care 16 sunt închise provizoriu. În anul 2026, capitolele privind concurența, uniunea vamală, libera circulație a lucrătorilor și protecția consumatorilor au fost deja închise provizoriu. În paralel, Podgorica gestionează și dispute bilaterale cu Croația privind crime de război, proprietăți și frontiera maritimă, elemente care influențează ritmul negocierilor de aderare.