Începând cu data de 12 august 2026, producătorii din România care livrează produse ambalate către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene vor fi supus unor noi obligații de conformare. Aplicarea Regulamentului UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) schimbă radical modul în care companiile trebuie să gestioneze responsabilitatea pentru ambalaje. Această reglementare extinde obligațiile de până atunci limitate la produsele vândute local către orice firmă care livrează produse către persoane fizice sau juridice din alte state UE.
În contextul noilor reguli, producătorii români nu se mai pot limita la analiza procesului de ambalare care are loc în România. Conform regulamentului PPWR, este esențial să se identifice statul membru în care produsul ambalat este pus efectiv la dispoziția utilizatorului final. În cazul vânzărilor directe, în special prin intermediul vânzărilor la distanță către consumatori, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare stat în care produsele sunt introduse pe piață, pentru a evita lipsa unui operator responsabil.
Reglementările impun o analiză distinctă pentru fiecare flux comercial în parte, deoarece nu toate livrările în Uniunea Europeană generează aceleași cerințe. Un producător care vinde către un distribuitor local într-un stat membru poate avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazin online către consumatori. De asemenea, companiile trebuie să trateze separat ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele de transport, deoarece responsabilitatea poate reveni unor operatori diferiți în funcție de structura contractuală.
Pentru anumite fluxuri transfrontaliere, Regulamentul UE impune obligatorie desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru unde există obligații de conformare. Acest reprezentant are rolul de a acționa în numele producătorului pentru a facilita procesele de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje. Companiile trebuie să evalueze riguros dacă au nevoie de astfel de reprezentanți și să verifice cerințele specifice ale fiecărei țări, pentru a evita situațiile în care obligațiile există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător.
O provocare majoră pentru companii este gestionarea datelor privind ambalajele, care trebuie urmărite individual la nivel de stat UE. Sistemele de raportare locală ar putea fi insuficiente pentru a răspunde cerințelor de conformare transfrontaliere, necesitând colectarea unor informații detaliate. Producătorii trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul membru în care ambalajul ajunge la utilizatorul final, asigurând procese robuste de validare a datelor pentru a evita raportările incomplete.
Pregătirea companiilor implică realizarea unei radiografii complete a fluxurilor de vânzare și identificarea statelor în care apar obligații legale. Echipele de logistică, vânzări, fiscalitate, mediu și juridic trebuie să utilizeze aceeași clasificare a ambalajelor și aceleași metode de colectare a informațiilor. Această coordonare internă este vitală pentru a asigura respectarea regulilor de alocare a responsabilităților și a materialelor de ambalare în cadrul întregului proces de distribuție europeană.