O persoană botezată în copilărie care, odată ajunsă la vârsta adultă, dorește să se desprindă de comunitatea religioasă, ar putea avea dreptul la ștergerea datelor sale personale din registrul de botez. Această propunere de interpretare a dreptului european a fost formulată de avocata generală Laila Medina în cadrul cauzei C-12/25, Bisdom Gent, aflată în examinarea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Argumentul central vizează echilibrul dintre protecția datelor și libertatea religioasă.
Conform propunerii, registrele de botez intră sub incidența GDPR chiar dacă sunt păstrate exclusiv pe suport de hârtie, deoarece pot constitui un sistem structurat de evidență a datelor personale. Laila Medina susține că organizarea acestora pe parochii și cronologic permite regăsirea informațiilor, ceea ce le conferă caracterul de sistem structurat. Faptul că accesul este limitat sau că informațiile sunt fizice nu elimină aplicabilitatea regulamentului european privind protecția datelor personale.
Cauza a luat avânt de la situația lui JM, un cetățean belgian botezat în 1955 în parohia Bijloke din Gent. Acesta a solicitat Episcopiei din Gent eliminarea oricărei referiri la persoana sa din arhivele fizice sau digitale, invocând GDPR. Episcopia a reacționat tăind datele cu o linie, însă acestea au rămas lizibile, fapt ce a dus la sesizarea Autorității belgiene pentru protecția datelor, care a obligat biserica să respecte cererea de ștergere.
În analiza sa, avocata generală precizează că administrarea sacramentelor poate reprezenta un interes legitim pentru Biserică, dar acesta nu justifică automat păstrarea datelor pe termen nelimitat. După ce o persoană își exprimă opoziția, organizația trebuie să demonstreze existența unor motive legitime imperioase care să prevaleze asupra drepturilor individului. Evaluarea nu poate fi generală, ci trebuie să fie una individuală, examinând motivele persoanei și efectele pe care refuzul ștergerii le poate avea asupra acesteia.
Laila Medina subliniază că simpla mențiune a părăsirii Bisericii sau tăierea datelor care rămân lizibile nu constituie o ștergere validă conform standardelor europene. Ștergerea poate implica utilizarea unor metode prin care datele devin ilizibile, fără a distruge fizic pagina sau a afecta alte înregistrări. De asemenea, deși arhivarea în interes public sau cercetarea istorică sunt excepții permise de GDPR, acestea trebuie să respecte principiul minimizării datelor și să ofere garanții adecvate.
Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) reprezintă cadrul juridic fundamental în Uniunea Europeană pentru gestionarea identității digitale și fizice a cetățenilor. Acesta impune standarde stricte pentru orice entitate, fie ea publică sau privată, care colectează informații care pot identifica un individ. Aplicarea acestui regulament asigură un echilibru între necesitățile administrative ale instituțiilor și dreptul fundamental al fiecărui cetățean european la viață privată și la controlul propriilor date.