Succesul negocierilor europene ale României nu depinde exclusiv de competența diplomaților de la Bruxelles, ci este determinat în proporție majoră de pregătirea internă a țării. Pentru a evita rolul de simplu beneficiar de fonduri sau de piață de desfacere, România are nevoie de o identitate competitivă proprie. Aceasta nu trebuie să fie o simplă traducere a documentelor Comisiei Europene, ci un răspuns asumat la întrebarea privind poziționarea economiei naționale în rândul celor mai performante economii ale lumii.
Strategia industrială actuală este considerată de FICSIMM ca fiind la distanță de realitățile economice din cauza lipsei de măsuri concrete și de finanțare corelată. Documentul necesită o refacere integrală, transformându-l dintr-un simplu raport de raportat la Bruxelles într-un contract real cu viitorul productiv al țării. FICSIMM a transmis deja un document cu observații structurat pe douăsprezece capitole, subliniind necesitatea ca mediul privat să fie coautor al acestui proces de reformă, nu doar un simplu avizator formal.
O altă problemă majoră este lipsa unei strategii investiționale naționale care să coordoneze sursele masive de finanțare disponibile, precum Planurile Naționale, Fondul European pentru Competitivitate sau InvestEU. Fără o hartă unică a investițiilor și un spațiu fiscal predictibil pentru cofinanțare, riscul este ca resursele să fie administrate haotic. Este esențial ca fiecare euro investit să fie aliniat cu celelalte, evitând situația în care infrastructura este construită fără a fi susținută de unități de producție sau de forță de muncă.
Pentru a stimula creșterea, propunerea FICSIMM vizează identificarea și sprijinirea „campionilor regionali”, adică firmele medii care au deja capacitatea de a exporta și de a inova. Acest proces ar trebui să fie un efort comun între MIPE, Ministerul Finanțelor, MEDAT, Agențiile de Dezvoltare Regională și structurile patronale. Scopul nu este alegerea arbitrară a câștigătorilor, ci crearea de condiții pentru cei care au demonstrat deja succes pe piață, oferindu-le acces la finanțare de scară și la lanțurile globale de achiziții.
În ceea ce privește sectoarele strategice, direcțiile prioritare includ inteligența artificială, semiconductorii, industria de apărare și cea aerospațială, precum și economia circulară. România trebuie să treacă de la statutul de simplu beneficiar la cel de furnizor de competitivitate în Europa. Acest lucru necesită și o investiție constantă în cercetare, dezvoltare și inovare, care în prezent se situează la aproximativ 0,5% din PIB, fiind printre cele mai mici valori din Uniunea Europeană.
Procesul de aderare la OCDE poate servi drept o ancoră externă pentru menținerea consecvenței reformelor economice pe termen lung. Similar cu perioada de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, acest mecanism poate impune o disciplină necesară în guvernanța companiilor de stat și în politicile de investiții. O astfel de abordare ar asigura că strategia economică rămâne protejată de schimbările politice frecvente și de tentația de a anula reformele structurale.