Viitoarea extindere a Uniunii Europene poate contribui la reducerea deficitului de lucrători și de competențe din statele membre, însă impactul real depinde de modul în care este gestionată mobilitatea și de capacitatea țărilor candidate de a evita pierderea permanentă a populației active. Conform unei analize publicate de Centre for European Policy Studies, accentul politic ar trebui mutat de la încercarea de a împiedica migrația către construirea unui sistem în care competențele circulă eficient.
Analiza CEPS pornește de la problema demografică a Uniunii, subliniind că populația europeană îmbătrânește, iar numărul persoanelor de vârstă activă este în scădere în majoritatea statelor membre. Proiecțiile citate indică faptul că populația activă ar putea scădea până în anul 2050 în 22 dintre cele 27 de state membre actuale. În același timp, proporția persoanelor cu vârsta de cel puțin 85 de ani ar urma să se dubleze în perioada menționată.
Studiul analizează nouă economii din Balcanii de Vest și din vecinătatea estică, incluzând cele șase economii din Balcanii de Vest, Ucraina, Republica Moldova și Georgia, dar fără Türkiye. Grupul de studiu include și Kosovo ca potențial candidat, însă nu reprezintă o listă juridică completă a tuturor statelor candidate. Împreună, aceste economii aveau aproximativ 64,5 milioane de locuitori la începutul anului 2022, cifra fiind reprezentată în principal de Ucraina, care deținea aproximativ 41 de milioane de persoane.
Autoarea Tinatin Akhvlediani recomandă investiții mai mari în productivitate și locuri de muncă în țările candidate înainte de procesul de aderare, pentru a reduce migrația determinată de diferențele economice. Instrumente precum migrația circulară, recunoașterea calificărilor și aplicarea egalității de remunerare sunt prezentate ca metode esențiale pentru a evita risipa de competențe. Scopul este ca mobilitatea să devină o alegere și nu o consecință a lipsei de oportunități economice interne în țările de origine.
Pentru a preveni situațiile în care lucrătorii sunt exploatați, analiza propune o cooperare mai strânsă între inspectoratele de muncă și Autoritatea Europeană a Muncii. Este necesară aplicarea efectivă a principiilor de tratament egal și a măsurilor împotriva muncii nedeclarate sau a falsului statut de lucrător independent. De asemenea, perioadele tranzitorii pentru libera circulație ar trebui să fie limitate și orientate către sectoarele sau regiunile aflate sub presiune, nu transformate în restricții generale de lungă durată.
Extinderea UE este un proces complex care implică nu doar dimensiuni demografice, ci și provocări de coeziune socială și economică. Dacă o parte importantă din populația tânără și calificată pleacă rapid după aderare, deficitul de personal se poate muta din vestul către estul Europei. Acest fenomen poate afecta serviciile publice și capacitatea statelor candidate de a converge economic cu restul Uniunii, transformând mobilitatea într-un transfer permanent de capital uman.