Mecanismele de participare directă, precum adunările și panelurile cetățenești, au evoluat în Europa de la experimente punctuale către procese recurente sau chiar permanente în diverse sisteme politice. Totuși, o analiză publicată de Carnegie Europe avertizează că această extindere nu demonstrează automat că cetățenii exercită o influență mai mare asupra deciziilor publice. Autorul analizei, Richard Youngs, susține că dezbaterea trebuie să se concentreze acum pe impactul concret al acestor inițiative și pe modul în care autoritățile răspund la recomandările formulate.
Aceste procese de tip deliberativ utilizează, de regulă, selecția aleatorie pentru a forma grupuri care să reflecte cât mai larg structura populației. Participanții parcurg o perioadă de informare și deliberare, ascultând experți și discutând perspective diferite pentru a formula recomandări colective. OECD distinge aceste procese de consultările publice obișnuite, deoarece participanții nu sunt invitați doar să își exprime opiniile, ci să analizeze argumente înainte de a lua o poziție. Baza de date OECD a identificat 716 astfel de cazuri în 28 de state între 1979 și 2023.
În Europa există deja modele instituționalizate care funcționează în orașe precum Bruxelles, Paris sau în estul Belgiei. În Bruxelles, comisiile deliberative integrează direct cetățenii în activitatea parlamentară regională, renumărând trei sferturi de persoane selectate aleatoriu și un sfert de parlamentari. Până în 2026, acest mecanism a tratat teme precum biodiversitatea, locuințele sau mobilitatea. În Belgia, sistemul Bürgerdialog combină un consiliu permanent al cetățenilor cu adunări tematice organizate prin tragere la sorți, oferind continuitate procesului.
La nivelul municipalității din Paris, o Adunare cetățenească formată din 100 de locuitori poate formula propuneri pentru Consiliul Parisului. Un aspect esențial este mecanismul de urmărire prin care municipalitatea trebuie să revină public asupra măsurilor adoptate în urma activității acestui grup. La nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană organizează European Citizens’ Panels cu câte 150 de persoane din toate cele 27 de state membre. Peste 1.000 de persoane au participat în ultimii cinci ani la paneluri pe teme precum bugetul european sau combaterea urii.
Richard Youngs consideră că simpla existență a mai multor adunări nu oferă dovezi că acestea îmbunătățesc performanța generală a democrației. Analiza avertizează că extinderea acestor mecanisme poate apărea în paralel cu probleme precum polarizarea sau scăderea încrederii în instituții. Întrebarea critică rămâne câtă autoritate trebuie să primească aceste grupuri și cum pot ele să completeze democrația reprezentativă fără a crea o structură paralelă. Evaluarea succesului trebuie să treacă de la numărul de paneluri la analiza rezultatelor și a răspunsului autorităților.
În contextul actual al instabilității politice și al presiunii asupra instituțiilor democratice din Europa, discuțiile despre reziliența democratică devin prioritare. De exemplu, un nou panel european privind acest subiect a început în septembrie 2026, renumărând 150 de cetățeni selectați aleatoriu. Această inițiativă urmărește să formuleze recomandări care vor fi integrate în activitatea Comisiei Europene pentru consolidarea democrației, încercând să lege participarea directă de procesele de guvernare oficiale.