Experții Gwendolyn Sasse, Lucina Drampian și Ljubica Djordjević au recomandat Uniunii Europene utilizarea unor repere mai consecvente pentru monitorizarea drepturilor minorităților în țările candidate. Recomandările au fost prezentate în cadrul unui atelier organizat pentru Comisia pentru petiții a Parlamentului European. Aceștia susțin că procesul de evaluare trebuie să implice direct comunitățile vizate și să utilizeze criterii comparabile între rapoartele succesive, pentru a asigura o monitorizare eficientă a progresului realizat de statele candidate.
Politologa Gwendolyn Sasse a propus ca drepturile minorităților să devină un reper explicit și constant în instrumentele Parlamentului privind extinderea. Ea a sugerat ca rapoartele de țară ale Comisiei pentru afaceri externe să includă standard o secțiune dedicată minorităților naționale. De asemenea, Sasse a propus ca birourile de legătură ale Parlamentului din țările candidate să servească drept puncte de contact pentru societatea civilă, oferind astfel o mai bună vizibilitate organizațiilor minoritare.
Lucina Drampian, din Secretariatul Comitetului consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, a susținut utilizarea sistematică a evaluărilor Consiliului Europei. Ea a explicat faptul că monitorizarea realizată de Convenția-cadru oferă o bază de informații care arată dacă legislația este aplicată efectiv în viața cotidiană. Acest material poate completa evaluările Comisiei, combinând standardele Consiliului Europei cu instrumentul politic de condiționalitate pe care îl deține Uniunea Europeană.
Ljubica Djordjević, de la European Centre for Minority Issues, a cerut o coordonare mai structurată între UE, Consiliul Europei și OSCE. Ea a propus desemnarea unui consilier special pentru minorități în cadrul Comisiei responsabile de extindere pentru a reduce diferențele de abordare între evaluări. În plus, Djordjević a solicitat ca organizațiile minorităților să poată prezenta rapoarte alternative, facilitând identificarea discrepanțelor dintre normele formale și aplicarea lor reală în domenii precum educația sau reprezentarea politică.
Discuțiile au evidențiat faptul că protecția minorităților face parte din criteriile politice de aderare, însă evaluările sunt construite în mare parte pe baza situației specifice a fiecărei țări. În prezent, lipsa unui sistem european armonizat de norme și indicatori comparabili cu acquis-ul existent în alte domenii reprezintă o problemă majoră. Această lipsă de uniformitate afectează capacitatea instituțiilor de a urmări evoluția drepturilor minorităților într-un mod predictibil și credibil pe parcursul negocierilor.
Procesul de extindere al Uniunii Europene implică o monitorizare atentă a reformelor politice și juridice ale statelor candidate. În acest context, UE solicită constant continuarea reformelor pentru a asigura finanțarea, un aspect relevant și pentru alte procese de integrare. Evaluarea drepturilor minorităților rămâne un element critic în cadrul criteriilor de la Copenhaga, deși metodologiile de monitorizare actuale necesită ajustări pentru a deveni mai sistematice și mai participative.