Arhitectura bugetară a României este în prezent critic dependentă de fondurile europene, având în vedere că statul nu a reușit să genereze venituri proprii în proporții suficiente. PNRR reprezintă linia de plutire a bugetului național, implicând sume de 65 de miliarde de lei, provenite din fonduri UE și împrumuturi. Orice blocaj la nivelul Comisiei Europene generează presiune imediată asupra deficitului și crește costurile de împrumut pe piața internă, afectând economia reală.
Investițiile publice de la nivelul bugetului general consolidat se ridică la aproximativ 75-80 de miliarde de lei, vizând infrastructură, spitale și școli. Din această sumă, peste 60%, adică mai mult de 45 de miliarde de lei, sunt susținute prin surse externe nerambursabile, precum Politica de Coeziune și PNRR. Fără această infuzie de capital, statul român nu ar avea capacitatea financiară necesară pentru a susține șantierele majore de pe teritoriul țării.
PNRR-ul României însumează aproximativ 28,5 miliarde de euro, structură formată din 14,2 miliarde de euro granturi și 14,3 miliarde de euro împrumuturi. Atunci când plățile sunt întârziate din cauza neîndeplinirii jaloanelor legislative, Ministerul Finanțelor este obligat să se împrumute de pe piața privată pentru a plăti constructorii. Aceste împrumuturi sunt contractate la dobânzi de câteva ori mai mari, ceea ce contribuie direct la umflarea deficitului bugetar, proiectat la 130,3 miliarde de lei.
În cadrul rectificării bugetare recente, s-au operat tăieri de 5,24 miliarde de lei, direct de la capitolele finanțate din fonduri externe nerambursabile. Această măsură a fost luată deoarece execuția bugetară a fost lentă sau decontările au fost amânate, fiind un artificiu fiscal pentru a nu lăsa deficitul să scape de sub control. Această situație reflectă realitatea lipsei de lichidități, în condițiile în care cererile pentru plăți sociale suplimentare cresc constant deficitul.
Bugetul național este puternic afectat de cheltuielile rigide, deoarece salariile, pensiile și dobânzile consumă peste 70% - 75% din veniturile fiscale nete. Măsuri precum indexarea pensiilor sau plata datoriilor istorice către magistrați, câștigate în instanță, reprezintă șocuri financiare care sparg previziunile de cheltuieli. De asemenea, schemele de compensare pentru plafonarea prețurilor la energie și alimente adaugă presiune pe buget, obligând statul să utilizeze fonduri publice sau împrumuturi pentru a acoperi restanțele.
Situația financiară a statului este marcată de un dezechilibru structural între veniturile proprii și necesarul de investiții. Dacă România nu reușește să absoarbă fondurile europene și să mențină controlul asupra deficitului, există riscul unei retrogradări la rating speculativ, cunoscut sub numele de junk. Un astfel de scenariu ar putea duce la faliment, afectând direct capacitatea cetățenilor de a dispune de resursele financiare necesare în viața de zi cu zi.