Dan Dungaciu analizează impactul alegerilor viitoare din statele europene asupra structurii de putere a Uniunii Europene. Sociologul susține că procesul care va determina noua configurație politică a continentului a început deja prin alegerile regionale din Germania, programate pentru anul 2026. Această succesiune de scrutinuri va culmina cu alegerile prezidențiale din Franța, un moment pe care acesta îl consideră decisiv pentru viitorul instituțiilor de la Bruxelles.
Analiza sa pune accent pe rolul crucial pe care îl poate juca Franța în destabilizarea sistemului actual. Dan Dungaciu afirmă că, deși lideri precum Viktor Orban au încercat să provoace sistemul, nicio țară din estul Europei nu are forța necesară pentru a zgudui până la dispariție puterea de la Bruxelles. În schimb, o națiune precum Franța posedă capacitatea de a produce o schimbare radicală de paradigmă în cadrul Uniunii Europene.
Sociologul explică faptul că dinamica politică europeană este un joc de putere desfășurat în condiții de inegalitate între establishment și opoziție. În această perspectivă, instituțiile europene dețin puterea de decizie, însă opoziția reprezintă cantitatea de voturi. Dan Dungaciu menționează că liderii de la Bruxelles simt că suveraniștii „invadează cetatea de neatins” și, din acest motiv, pregătesc toate instrumentele necesare pentru a se apăra de această mișcare.
Situația Poloniei este abordată ca un alt factor de influență majoră în raport cu Consiliul European. Dan Dungaciu subliniază că reprezentativitatea în Polonia depinde de premier, nu de președinte, ceea ce poate face ca un lider conservator să fie mult mai greu de oprit decât Viktor Orban. El avertizează că, dacă Franța și Polonia vor trimite în Consiliul European oameni cu viziuni diferite de cele actuale, liderii de la Bruxelles vor întâmpina dificultăți majore.
Un argument suplimentar adus de Dan Dungaciu vizează identitatea cetățenilor europeni, bazat pe un sondaj recent privind asumările identitare. Conform datelor din martie-aprilie 2026, doar 3% dintre europeni se considerau „numai europeni”, în timp ce doar 7% declarau că sunt „europeni și naționali”. Majoritatea populației se identifică masiv drept „numai naționali” sau „naționali și europeni”, ceea ce sugerează că discursul pur european nu reprezintă majoritatea cetățenilor.
Calendarul electoral european este unul extrem de aglomerat, incluzând scrutinuri în Germania, Spania, Italia și Franța. În Franța, alegerile prezidențiale vor avea loc în aprilie și mai 2027, în timp ce în Germania vor avea loc cinci alegeri regionale între aprilie și septembrie 2027. Aceste procese electorale vor determina în mod direct echilibrul de forțe și direcția politică a întregului continent în perioada următoare.