Comisia Europeană a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Belgiei, acuzând autoritățile acestui stat de încălcarea normelor europene. Disputa vizează modul în care Belgia a recunoscut hotărâri arbitrale de tip investitor-stat, care impun alte state membre plata unor despăgubiri către investitori. Executivul european susține că această recunoaștere a transformat hotărârile în direct executorii în Belgia înainte ca plățile să fie evaluate conform regulilor privind ajutoarele de stat.
Litigiul are la bază hotărâri arbitrale prin care investitorilor li s-au acordat sume de bani după ce au fost modificate schemele naționale de sprijin pentru energia regenerabilă. Comisia consideră că autoritățile belgiene au recunoscut aceste decizii înainte ca executivul european să autorizeze eventualele plăți în temeiul regulilor de control. Această acțiune este văzută ca o încălcare a autonomiei dreptului UE și a principiului cooperării loiale dintre statele membre și instituțiile europene.
Procedura de infringement, identificată sub codul INFR(2025)2199, a urmat un parcurs formal de la notificare în decembrie 2025 până la emiterea unui aviz motivat în aprilie 2026. Comisia invocă obligația de a nu pune în aplicare un ajutor de stat înainte de aprobarea sa oficială. În acest context, autoritățile belgiene ar fi trebuit să refuze recunoașterea hotărârilor care ar fi permis executarea unor plăți în contradicție cu procedurile de control europene aflate în desfășurare.
Un aspect central al disputei este respectarea obligației de standstill, prevăzută de articolul 108 alineatul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Această normă impune statelor să notifice Comisia privind proiectele de ajutor și să nu le aplice înainte de finalizarea controlului. Comisia argumentează că un tribunal arbitral poate stabili o obligație de despăgubire, dar nu are competența de a autoriza un ajutor de stat, funcție care aparține exclusiv instituțiilor Uniunii.
Problema nu este faptul că Belgia datorează aceste sume, ci faptul că hotărârile vizează obligații de plată ale altor state membre. Creditorii au solicitat recunoașterea lor în Belgia pentru a putea trece la executare pe teritoriul belgian. Executivul european avertizează că această practică creează un risc imediat ca statele vizate să fie obligate la plată înainte ca Bruxellesul să decidă dacă acele transferuri sunt compatibile cu normele privind ajutoarele de stat.
Această sesizare se încadrează în cadrul controlului strict pe care Comisia Europeană îl exercită asupra ajutoarelor de stat, un mecanism esențial pentru menținerea competiției corecte în cadrul pieței unice. Prin monitorizarea acestor plăderi, Comisia urmărește ca nicio decizie arbitrală să nu submineze autoritatea reglementărilor europene sau să forțeze statele să asume costuri fără verificarea prealabilă a conformității cu tratatele UE.
CJUE va analiza argumentele ambelor părți pentru a stabili dacă Belgia și-a încălcat obligațiile. Sesizarea nu reprezintă o condamnare automată, ci o solicitare de constatare a încălcării. Dacă Curtea va decide împotriva Belgiei, statul va trebui să ia măsuri pentru a respecta dreptul UE, însă sancțiunile financiare pot apărea doar în etape juridice ulterioare.