Comisia Europeană a refuzat ideea de a introduce o obligație generală prin care originea să fie indicată pe toate produsele alimentare vândute în Uniunea Europeană. În loc de o regulă unică, aplicabilă tuturor, executivul european preferă o strategie de extindere treptată și sectorială a regulilor de etichetare existente. Această poziție a fost comunicată în cadrul Comisiei pentru petiții a Parlamentului European, în contextul examinării unei cereri de dezvoltare a regulilor privind indicarea originii.
Decizia de a nu opta pentru o etichetare universală se bazează pe evaluarea separată a diferitelor lanțuri alimentare. Reprezentantul Comisiei a subliniat că orice extindere trebuie să țină cont de interesul consumatorilor, de costurile pe care le vor suporta operatorii economici și de modul în care funcționează piața internă. Comisia consideră că impunerea unei obligații fără nicio diferențiere între categorii nu este justificată în acest moment de context.
În prezent, Uniunea Europeană impune deja indicarea originii pentru anumite categorii specifice, precum fructele, legumele, peștele, vinul, mierea, uleiul de măsline, ouăle și diverse tipuri de carne. Există însă și reguli orizontale care obligă operatorii să indice proveniența atunci când omiterea acesteia ar putea induce consumatorul în eroare. De asemenea, dacă un produs afișează o anumită origine, dar ingredientul principal provine din altă parte, operatorul trebuie să clarifice această diferență.
Comisia analizează în prezent posibilitatea extinderii acestor reguli către sectoare noi, precum sucurile și gemurile. Un raport privind fezabilitatea indicării obligatorii a originii pentru anumite ingrediente din aceste produse trebuie pregătit până în iunie 2027. În paralel, executivul european studiază și posibilitatea de a extinde informațiile privind originea pentru produsele procesate din pescuit și acvacultură, care nu sunt tratate identic cu produsele proaspete.
Schimbarea de abordare față de rapoartele din 2013 și 2015 este motivată de evoluția interesului public. Deși anterior se temea de costurile suplimentare pentru operatori și de lipsa disponibilității consumatorilor de a plăti pentru aceste informații, Bruxelles-ul recunoaște acum un interes sporit pentru produsele locale și lanțurile scurte de aprovizionare. Reforma Organizării comune a piețelor de după 2027 va oferi o bază juridică mai clară pentru aceste extinderi sectoriale.
Reglementările privind informarea consumatorilor în Uniunea Europeană au fost construite pentru a asigura transparența în procesul de achiziție. Aceste norme vizează prevenirea situațiilor în care denumirea unui produs creează o impresie falsă privind proveniența sa. În cadrul pieței comune, legislația europeană reglementează deja strict etichetarea pentru carne de vită, porc, oaie, capră și pasăre, asigurând un cadru de protecție pentru consumatorii din toate statele membre.