Comisia Europeană a prezentat un nou pachet legislativ, denominat „Affordable Housing Act”, care vizează zonele aflate sub presiune pe piața locuințelor. Propunerea stabilește un cadru pentru identificarea zonelor cu stres locativ și oferă autorităților posibilitatea de a implementa anumite restricții. Acestea pot viza închirierile pe termen scurt, locuințele secundare sau proprietățile neocupate, însă textul subliniază că nu se impune o interdicție generală asupra platformei Airbnb sau plafonarea chiriilor.
Identificarea unei zone sub stres locativ se bazează pe raportul dintre prețul unei locuințe și venitul disponibil pe cap de locuitor. Dacă acest raport este de cel puțin 8, autoritățile pot interveni, însă în cazul unui raport între 8 și 10, trebuie să demonstreze și o deteriorare a accesibilității în ultimii zece ani. Dacă raportul depășește valoarea de 10, demonstrația privind evoluția istorică a indicatorului nu mai este obligatorie pentru autorități.
În ceea ce privește închirierile pe termen scort, autoritățile pot restricționa activitățile care nu reprezintă reședința principală a gazdei. Proprietarii care își închiriază ocazional propria locuință sunt protejați, spre deosebire de cei care dețin mai multe apartamente exploatate comercial. Măsurile trebuie să fie proporționale, limitate teritorial și să aibă un efect negativ demonstrabil asupra disponibilității locuințelor în ultimii trei ani pentru a fi aplicate.
Propunerea vizează și gestionarea locuințelor secundare, a proprietăților cumpărate ca investiție sau a celor vacante. Se pot stabili reguli privind utilizarea acestora, precum limitarea numărului de proprietăți sau rezervarea unor unitare pentru cumpărătorii primei locuințe. Importante sunt însă și protecțiile pentru proprietarii existenți, deoarece noile condiții nu vor fi aplicate retroactiv locuințelor achiziționate înainte de intrarea în vigoare a măsurilor.
Restricțiile propuse nu sunt menite să fie permanente, având o durată inițială de maximum cinci ani. După această perioadă, este necesară o nouă evaluare a situației pentru a decide dacă măsurile mai sunt necesare sau trebuie retrase. De asemenea, persoanele afectate de aceste decizii vor avea dreptul de a contesta în instanță evaluările prin care autoritatea a stabilit existența stresului locativ într-o anumită zonă.
Comisia Europeană subliniază că restricțiile nu pot rezolva singure criza, deoarece cauza structurală este lipsa ofertei de locuințe. Problemele includ lipsa terenurilor, procedurile de autorizare dificile și investițiile insuficiente. Din acest motiv, pachetul este însoțit de recomandări privind creșterea ofertei prin renovarea clădirilor existente, reconversia acestora și simplificarea procedurilor de autorizare pentru a readuce mai multe locuințe pe piața rezidențială.
context_missing: true