Comisia Europeană pregătește noi măsuri pentru a combate vulnerabilitățile create de lanțurile lungi de subcontractare, vizând atât lipsa de transparență, cât și dificultatea de a stabili răspunderea juridică. Inițiativa vizează două direcții principale: îmbunătățirea vizibilității firmelor care execută efectiv contractele și clarificarea obligațiilor în cazul în care drepturile lucrătorilor sunt încălcate. Aceste schimbări sunt abordate prin două dosare legislative distincte, Public Procurement Act și viitorul Quality Jobs Act.
Propunerea pentru Public Procurement Act, prezentată în septembrie, introduce interdicția subcontractării integrale a unui contract public. Această măsură se aplică atunci când contractorul principal nu aduce nicio contribuție proprie la executarea lucrării sau serviciului respectiv. Ofertanții vor fi obligați să indice clar partea din contract pe care intenționează să o subcontracteze, precum și identitatea subcontractorilor propuși. Acest proces are scopul de a face întregul lanț de execuție mult mai vizibil pentru autoritatea publică contractantă.
În cadrul acestui proces de reformă, Comisia Europeană nu propune eliminarea subcontractării, ci reglementarea ei ca instrument legitim. Subcontractarea este considerată un mecanism prin care întreprinderile mici pot participa la proiecte complexe pe care nu le-ar putea gestiona singure. Totuși, autoritatea contractantă va putea cere informații suplimentare despre activitățile transferate altor firme chiar și după atribuirea contractului. Scopul este de a preveni situațiile în care firma care câștigă licitația nu execută practic nimic.
Pe de altă parte, viitorul Quality Jobs Act se concentrează pe protecția forței de muncă și poate extinde analiza răspunderii în lanț. Roxana Mînzatu a explicat în cadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European că acest act poate analiza răspunderea dincolo de plata salariilor. Discuțiile vizează includerea obligațiilor privind contribuțiile sociale, precum și a normelor de sănătate și securitate în muncă. Conținutul final al acestui act nu este încă stabilit de către Comisie.
Sectoarele precum construcțiile, logistica, transporturile și agricultura sunt identificate ca fiind cele cu cele mai mari riscuri. În aceste domenii, lanțurile de subcontractare pot fi foarte lungi, pot implica activități transfrontaliere și numeroși intermediari. Problema apare atunci când structura contractuală nu mai corespunde realității muncii, făcând dificilă identificarea entității care trebuie să suporte consecințele în cazul în care salariile nu sunt plătite sau condițiile de securitate sunt încălcate.
În prezent, reglementările privind subcontractarea și protecția socială variază semnificativ în întreaga economie europeană. Există deja norme UE care intervin în situații specifice, cum ar fi domeniul detașării lucrătorilor, al muncii sezoniere sau al muncii pe platforme digitale. Totuși, lipsa unei uniforme juridice face ca aplicarea regulilor să fie dificilă în sectoarele cu fluxuri de muncă complexe, motiv pentru care Comisia analizează necesitatea unor scheme de răspundere mai riguroase.