România a parcurs toate etapele mecanismului european de gestionare a unei crize de electricitate în luna august, confirmă Comisia Europeană. Procesul a început cu transmiterea unei avertizări timpurii pe 7 august, urmată de notificarea oficială a situației de criză pe 10 august. Această succesiune de evenimente a avut loc după deteriorarea rapidă a condițiilor din Sistemul Electroenergetic Național, sub presiunea unor factori climatici severi.
Cauza principală a instabilității a fost seceta hidrologică severă, care a dus la scăderea debitului Dunării la niveluri critice. Această situație a afectat direct producția hidroelectrică și a compromis funcționarea centralei nucleare de la Cernavodă. În contextul unui consum ridicat în orele de seară, indisponibilizarea Unității 1 a fost urmată de riscul de oprire a Unității 2, ceea ce însemna pierderea unei capacități de aproximativ 700 MW.
Înainte de declararea oficială a crizei, presiunea asupra importurilor a fost deja vizibilă în datele operative. În seara de 5 august, Transelectrica a raportat un consum de aproximativ 7.675 MW, în timp ce producția internă era de doar 5.321 MW. Diferența de peste 2.300 MW a fost acoperită prin importuri, ceea ce a reprezentat aproape 31% din necesarul instantaneu de energie al țării în acel moment.
În ciuda tensiunilor, Comisia Europeană a precizat că nu a fost necesară activarea asistenței regionale de solidaritate. De asemenea, nu s-a ajuns la utilizarea măsurilor necomerciale de ultimă instanță, precum limitarea forțată a consumului. Sistemul a rămas alimentat datorită schimburilor transfrontaliere, iar Electricity Coordination Group a evaluat în două ședințe extraordinare, pe 11 și 19 august, că riscurile de adecvantație pe termen scurt nu erau imediate.
Guvernul a adoptat un cadru care permitea Transelectrica să utilizeze treptat măsuri de siguranță, de la folosirea rezervelor la pornirea grupurilor în rezervă tehnică. Limitarea consumului a fost păstrată ca o opțiune de ultimă instanță, neincludând consumatorii casnici. Autoritățile au solicitat o evaluare regională a capacităților de producție și a interconexiunilor pentru a gestiona riscul ca posibilitățile de import să fie limitate simultan în întreaga regiune.
Gestionarea acestor crize energetice se încadrează în cadrul regulamentelor europene privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice. Aceste norme impun statelor membre să informeze Comisia și țările conectate imediat ce apar informații serioase despre posibilitatea unei crize. Scopul este menținerea fluxurilor de electricitate între state și asigurarea stabilității sistemelor de transport chiar și în condiții de deficit de producție locală.