Comisia Europeană a clarificat faptul că noile planuri de pregătire pentru crizele alimentare nu vor impune statelor membre obligația de a constitui stocuri strategice de alimente. De asemenea, Uniunea Europeană nu va crea o rezervă alimentară proprie la nivel central. Anunțul a fost făcut de Brigitte Misonne, directoare interimară pentru piețe în DG AGRI, în cadrul Comisiei pentru agricultură a Parlamentului European, în contextul reformei propuse pentru perioada de după anul 2027.
Statele membre vor avea obligația de a adopta planuri naționale de pregătire și răspuns pentru securitatea aprovizionării cu produse agricole. Aceste planuri trebuie să fie adaptate profilului de risc și structurii administrative a fiecărei țări. Obiectivul este identificarea vulnerabilităților în lanțurile de aprovizionare și stabilirea unor mecanisme de monitorizare și avertizare timpurie. În plus, fiecare stat va trebui să desemneze o autoritate națională responsabilă pentru coordonarea acestor acțiuni de securitate alimentară.
Deși pregătirea este obligatorie, decizia de a menține rezerve efective de produse rămâne la nivel național. Dacă un stat decide să creeze stocuri, acestea trebuie integrate în planul național și administrate astfel încât să nu distorsioneze piața. Achizițiile și eliberarea produselor trebuie să se facă la prețurile pieței, nu ca un instrument de susținere artificială a prețurilor agricole. Această distincție este menită să evite confundarea noilor rezerve cu vechile stocuri de intervenție din cadrul Politicii Agricole Comune.
În situații de criză gravă, Comisia Europeană va putea solicita informații în timp real despre stocurile publice și private. Structura European Food Security Crisis Preparedness and Response Mechanism, EFSCM, va permite coordonarea răspunsului între state. Această structură reunește autoritățile, producătorii și comercianții pentru a identifica rapid punctele critice. Comisia va putea coordona, de asemenea, mecanisme voluntare de solidaritate, permițând unui stat care deține rezerve să le pună la dispoziția altuia în caz de penurie.
Propunerea vizează exclusiv produsele agricole, nu și îngrășămintele sau alte inputuri esențiale, care sunt tratate prin alte instrumente de securitate a aprovizionării. Brigitte Misonne a subliniat că valoarea adăugată a intervenției europene constă în transparență și solidaritate, nu într-un model unic de stocare. Statele vor decide singure dacă și ce cantități de hrană vor depozita, în funcție de infrastructura și capacitatea de producție locală, evitând astfel impunerea unor cantități minime obligatorii.
Această reformă a Organizării comune a piețelor agricole face parte din cadrul mai larg de ajustare a politicii europene pentru perioada post-2027. Propunerea urmează să fie negociată între Parlamentul European și Consiliu înainte de adoptarea finală. În acest moment, discuțiile de la nivelul Comisiei pentru agricultură urmăresc eliminarea confuziilor privind natura obligativității, separând clar pregătirea administrativă de stocarea efectivă a produselor agroalimentare în depozite.