O investigație realizată de Context.ro a scos la iveală faptul că numeroase centre ale statului destinate cazării și asistenței victimelor traficului de ființe umane sunt nefuncționale de mulți ani. Deși aceste unități sunt nominalizate în legislația națională, ele nu oferă sprijinul necesar, în ciuda faptului că România a prezentat această lege către Comisia Europeană ca măsură de transpunere a unei directive UE. Agenția Împotriva Traficului (ANITP) din subordinea MAI a susținut în repetate rânduri că aceste centre sunt operaționale.
Analiza indică faptul că unele dintre centrele menționate sunt închise chiar și de 13 ani, existând doar două unități licențiate în prezent. Un aspect critic evidențiat este absența unor centre dedicate exclusiv minorilor, în condițiile în care România este considerată principalul rezervor de victime pentru traficanții de persoane. În ultimii cinci ani, au fost identificate oficial peste 3.300 de victime, însă centrele specializate ale statului au asistat, în medie, doar câte trei persoane pe an.
Situația este alarmantă pentru protecția copiilor, deoarece jumătate dintre victimele române identificate anual sunt minore. Din acest segment, una din șapte victime provine direct din sistemul de protecție al statului, iar majoritatea sunt exploatate în scopuri sexuale. Organismele internaționale avertizează de peste două decenii că statul român nu oferă protecție și sprijin adecvat, din cauza lipsei de adăposturi specializate și a insuficvenței numărului de centre de asistență disponibile.
România a notificat Comisiei Europene 12 acte normative ca măsuri de transpunere a directivei UE privind combaterea traficului de persoane, cu termen limită de 15 iulie 2026. Printre aceste acte se numără Legea privind prevenirea și combaterea traficului din 2001, care prevede existența centrelor de asistență în nouă județe. Directiva europeană impune ca statele membre să asigure asistență specializată, adaptată nevoilor de gen, dizabilității și nevoilor specifice ale copiilor, oferind acces la locuințe sigure.
Problema centrelor fantomă afectează direct implementarea standardelor europene de protecție a drepturilor omului. Deși legislația prevede mecanisme de suport, realitatea de pe teren arată o discrepanță majoră între normele adoptate și capacitatea reală de asistență. Lipsa de infrastructură adecvată lasă victimele într-o stare de vulnerabilitate extremă, nevenind în concordanță cu cerințele de asistență centrate pe nevoile specifice ale persoanelor exploatate.
În contextul european actual, România se confruntă cu presiuni privind respectarea standardelor de protecție a cetățenilor. În timp ce alte țări din regiune își ajustează politicile de securitate, România trebuie să demonstreze că legislația de combatere a traficului de persoane nu este doar o formalitate juridică. Eficiența măsurilor de transpunare a directivelor UE rămâne un punct critic pentru integrarea și respectarea normelor de protecție a victimelor la nivel continental.