Președintele Nicușor Dan este subiectul unor critici severe privind modul în care gestionează puterea și relația cu electoratul. Deși a fost ales de aproximativ șase milioane de cetățeni, există o prăpastie între promisiunile făcute în campania electorală și realitatea mandatului său actual. Această situație ridică semne de întrebare privind respectarea contractului social încheiat cu alegătorii care au susținut proiectul său de „România Onestă”.
Comportamentul președintelui este descris ca fiind unul marcat de aroganță și lipsă de dialog cu anumite categorii de cetățeni. Un exemplu recent este gestionarea interacțiunii cu Ovidiu Vanghele, pe care președintele l-a refuzat pe motiv că nu îl respectă. Nicușor Dan a declarat că, în calitate de om, are dreptul să nu intre în dialog cu persoane care nu îi respectă, o decizie care a fost interpretată ca o formă de excludere din sfera publică.
Relația cu partidele politice și formarea guvernului Niculescu este un alt punct de tensiune în analiza actuală. Deși președintele a lăudat obținerea unei majorități pro-occidentale, se subliniază că acest rezultat a fost facilitat de acordurile semnate de PNL și UDMR cu nominalizatul prim-ministru. Această dinamică politică a fost influențată de dispoziția partidelor de a susține un guvern minoritar PSD, o poziție manifestată încă din consultările de la Palatul Cotroceni.
În ceea ce privește gestionarea resurselor informaționale, Nicușor Dan susține că deține o cantitate de informații mult mai mare decât restul actorilor publici. Președintele a afirmat că a luat cele mai bune decizii, adoptând un ton comparat cu cel al lui Donald. Totodată, se observă o abordare selectivă față de istoria recentă, unde anumite figuri, precum dl Pahonțu, sunt excluse din sfera cunoașterii de către președinte.
Relațiile sale cu liderii politici de trecut sunt, de asemenea, problematice, incluzând angajări și concedieri ale unor figuri precum Ludovic Orban. Președintele este acuzat că refuză să menționeze numele persoanei căreia îi datorează accesul la președinție, preferând anonimizarea. Această gestionare a relațiilor politice și a istoriei recente contribuie la percepția unei conduite care nu se aliniază întotdea întotdeauna cu valorile promise electoratului.
În cadrul administrației publice românești, deciziile politice și procedurile instituționale sunt monitorizate constant de către opinia publică și de către actori precum Curtea Constituțională a României. Instituțiile statului funcționează sub un cadru juridic strict, unde orice conflict de competență sau decizie majoritară poate genera noi sesizări sau controverse privind echilibrul puterilor.