Industria națională de apărare din România traversează o perioadă extrem de dificilă, conform declarațiilor făcute de conducerea Romarm. Primele zece luni ale anului 2026 au fost descrise ca fiind un dezastru pentru aproximativ 99% din companiile care se încadrează la Legea 232/2016. Situația este caracterizată printr-o lipsă totală de comenzi noi și o absență a perspectivelor de dezvoltare pentru majoritatea actorilor din acest sector strategic.
În ciuda acestui parcurs negativ, sectorul de apărare a beneficiat de cea mai mare alocare de fonduri din perioada analizată. Sumele menționate includ aproximativ 20 de miliarde de euro, dintre care 11 miliarde de euro provin prin programul SAFE. De asemenea, s-a vorbit despre o alocare de 2,45% din bugetul național pentru apărare, însă directorul general al Romarm, Pîrcălăbescu, susține că acest buget este gândit prost pentru a susține industria.
Pîrcălăbescu a subliniat necesitatea ca bugetul să nu fie direcționat doar către cheltuielile zilnice ale Ministerului Apărării, ci și către industria de apărare. Investițiile în acest sector ar putea genera plusvaloare pentru economia românească și ar putea crește resursele disponibile pentru Ministerul Apărării. Dacă se investește corect acum, se estimează că, în termen de 3, 4, 5 sau 10 ani, România ar putea atinge standardele NATO de a aloca 5% din PIB către apărare.
Ecosistemul industriei de apărare este format din aproximativ 200 de companii, însă structura de proprietate este predominant privată. Din totalul acestora, doar 22 de companii sunt de stat, în timp ce restul de aproximativ 180 sunt entități private. Șeful Romarm a propus crearea de joint-venture-uri și asocieri în participațiune între companiile de stat și cele private pentru a utiliza infrastructura de peste 5.000 de hectare de care dispune Romarm.
Directorul general a menționat că companiile private ar trebui să colaboreze cu Romarm pentru a accesa acreditările și capacitățile necesare producției de muniție sau explozibili. Restructurarea Romarm este văzută ca o metodă de a evita risipirea banilor guvernului, permițând direcționarea acestora către înzestrarea întregului ecosistem. Prin acest model, statul ar putea susține funcționarea companiilor private prin proiecte comune și utilizarea infrastructurii de specialitate.
Sectorul de apărare din România funcționează în cadrul unui cadru legislativ specific, reglementat prin Legea nr. 232/2016 privind industria națională de apărare. Această lege stabilește normele de organizare și funcționare pentru companiile care produc echipamente și materiale militare. În prezent, coordonarea dintre entitățile de stat și cele private rămâne un punct critic pentru atingerea obiectivelor de securitate națională și de conformitate cu normele internaționale.