Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a tras un semnal de alarmă privind stabilitatea financiară a țării, avertizând că o eventuală guvernare de extremă dreaptă ar putea duce la faliment. Băsescu a subliniat că România are nevoie de un împrumut de 60 de miliarde de euro doar în cursul acestui an pentru a finanța deficitul și pentru a rostogoli datoriile lăsate de guvernările PSD, PNL și UDMR.
Problema centrală ridicată de fostul președinte vizează sursa finanțării în condițiile unei retorici anti-occidentale. Traian Băsescu a întrebat retoric de unde ar putea o eventuală guvernare de extremă dreaptă să obțină fondurile necesare, având în vedere că aceștia au înjurat constant Bruxelles-ul. El a menționat că creditorii României se află în Occident, nu în Rusia, iar o lipsă de cooperare cu instituțiile europene ar putea bloca accesul la capital.
În ceea ce privește impactul asupra electoratului, Traian Băsescu estimează că românii nu vor acorda mai mult de 35% din voturi partidului de extremă dreaptă. El susține că, dacă un guvern naționalist ar prelua controlul la București, România nu ar mai putea fi finanțată. Această lipsă de acces la fonduri ar duce, conform previziunii sale, direct către o criză profundă și la declararea falimentului țării.
Fostul președinte a conturat și o strategie politică ce implică numele lui Călin Georgescu și George Simion. Băsescu a afirmat că Călin Georgescu va candida cu certitudine la președinte, în timp ce George Simion ar putea opta pentru funcția de premier. În acest scenariu, Simion ar putea decide să îl sprijine pe Călin Georgescu, orientându-se astfel către funcția de șef al Guvernului.
Situația politică este marcată de prezența constantă a partidului condus de George Simion în sondajele de opinie, unde scorurile estimate sunt între 35-40%. În același timp, Călin Georgescu, a cărui candidatură a fost respinsă în 2025, a desfășurat recent un turneu în diverse localități din țară pentru a-și menține vizibilitatea politică.
Această discuție despre stabilitatea financiară intervine într-un context de tensiuni politice interne, marcate de fracturi între partidele de centru. Recent, s-au observat conflicte între aliații de guvernare, precum este cazul relației dintre PNL și USR, ceea ce subliniază fragilitatea parteneriatelor politice actuale din administrația publică română.